Mai bine de 20 de ani, guvernele care s-au succedat la putere, indiferent de culoare, nu au manifestat un interes major pentru construirea de autostrăzi în România, în special a celor care să traverseze Carpaţii, să facă legătura între cele trei provincii istorice şi, implicit cu centrul şi vestul Europei.
Declarativ, angajant, toţi prim miniştrii şi miniştrii de resort şi-au pus la mapă desenele autostrăzilor, s-au împăunat electoral cu ele, însă nu s-a acoperit cu asfalt, în toţi aceşti ani, niciun metru de autostradă. Au crescut munţii de proiecte, studii, parastudii, refăcute la fiecare patru ani, pe cheltuiala statului, au venit americanii, chinezii, turcii, grecii, francezii – au văzut, au promis şi s-au tot rotit. Nu au lipsit nici teoriile, mai ales cele conspiraţioniste: nu se va face în veci o autostradă care să spargă Carpaţii, sunt ordine şi strategii care depăşesc statul român, ba un prim ministru a declarat public că a fost ameninţat să o lase mai moale cu autostrăzile prin munţi.
Sigur că sunt fabulaţii, ce au străinii cu autostrăzile noastre! Şi, totuşi, de ce nu se mişcă nimic… Acum, de patru-cinci ani, nu mai construim o autostradă, Ploieşti – Braşov, avem pe planşetă şi în programele de campanie cinci autostrăzi peste Carpaţi, Sibiu – Piteşti, Tg. Mureş – Iaşi, Braşov – Bacău, iar mai nou Sibiu-Braşov-Bacău. Ultima idee aruncată pe piaţă este o autostradă prin Nord, Cluj-Bistriţa-Câmpulung-Suceava, cu ramificaţii spre est şi sud.
O parte au studii de fezabilitate, altele sunt în capul politicienilor, ba, am citit că pe alocuri chiar s-a intrat cu buldozerele. Evident că ţara nu are bani pentru toate aceste proiecte, dar, politic, strategic, dă bine la popor: speranţe, dezbateri, colocvii, substanţă pentru campaniile electorale ce vin. Se mai cheamă distragerea atenţiei, disiparea interesului.
Politică. Nimeni nu ştie dacă şi când, oricum orizonturile sunt departe, prin anii 2030-2040. Analizaţi cu atenţie Comarnic-Braşov. Până atunic mai este mult, se pot întâmpla multe: politic, economic, diplomatic, strategic şi, de ce nu, militar. Noi, băcăuanii, mergem şi susţinem A13. Murim cu ea în suflet.
