Cu numai două decenii în urmă era foarte greu să minți românii. Nu zic că nu se reușea impunerea unor paradigme, însă acest lucru se făcea cu efort și cu mare cheltuială.
Pentru că românii încă mai aveau simt critic, încă mai erau învățați să se îndoiască de toate și, pe deasupra, mai și consumau foarte multă presă, care, pe atunci, încă mai încerca să explice ce se ascunde în spatele unor decizii politice.
Faptul că, astăzi, e foarte ușor să impui o poveste, oricât ar părea de fantasmagorică, nu trebuie să ne mire. Școala a încetat de mult să mai învețe elevul să gândească critic dar, în același timp, nu este numai vina sistemului de învățământ.
Când televizorul îți prezintă povești simplificate, e foarte ușor să ajungi să gândești în șabloane. Filmele artistice, chiar documentarele, discuțiile, până și știrile “neutre”, ca să nu mai vorbim de publicitate, se întrec în a reformata creierele astfel încât, deși plasați într-o lume color, să gândim numai în alb-negru. «Tertium non datur» a devenit standardul; nu mai există și o a treia posibilitate, a patra și așa mai departe.
Orice persoană, orice decizie, orice situație este judecată nu în funcție de un complex de factori, ci doar dacă e “bun” sau “rău”. Însă și până această dihotomie este compromisă pentru că s-ar putea ca un lucru “bun” să fie prezentat drept “rău”. Vreți un exemplu simplu? Emisiunea de certificate de trezorerie cu dobânda de 5% pe an a Ministerului de Finanțe. Deși bate de departe orice ofertă a băncilor comerciale (unde din dobânda de 1% se scad impozite și comisioane), există voci care au convins o seamă de oameni că oferta e proastă, imorală și prea riscantă.
În condițiile în care orice manual de economie spune că investițiile în titlurile de stat au riscul cel mai scăzut.
Nu este de mirare că românii au ajuns să creadă în orice zvon vânturat pe la televizor sau pe facebook. Fără spirit critic, fără o cultură generală, dar cu mintea plină de șabloanele livrate de marketeri, românii pot fi și sunt extrem de ușor de manipulați.
