În ultimii zece ani, de câte ori au apărut plângeri din partea navetiștilor – salariați și elevi – s-a arătat cu degetul spre Ministerul Transporturilor. Pasagerii reclamau că șoferii sunt agresivi, că nu respectă orarul, ajungând în stație cu întârziere sau deloc, că merg îngrămădiți în microbuze ca sardelele, deși firma câștigase licitația cu autobuze mari și noi.
Neregulile persistau, dar autoritățile județene dădeau din umeri: licențele erau atribuite „sus”. Disperarea navetiștilor a crescut atât de mult încât, în 2012, au blocat E 85 la Nicolae Bălcescu.Totul pleca de la faptul că aceiași operatori câștigau licența datorită faptului că aveau vechime în activitatea pe traseu și în amiciția cu angajații ministerului și ai ARR.
Nu conta calitatea serviciilor, ci calitatea relațiilor. Rețeta era simplă: firmele mari achiziționau 2-3 autobuze și le prezentau, pe rând, la toate licitațiile. După ce câștigau, trimiteau pe traseu microbuze, „niște hârburi”, cum le numeau pasagerii, și acelea prea puține. Despre neregulile de la Transporturi s-a vorbit mult, nu are sens să le repetăm. Important e că avem, în sfârșit, un ministru care are curajul să îndrepte lucrurile. Va reuși dacă va fi sprijinit de premier și de coaliție.
Transportatorii susțin că sunt de acord cu principiile pieței libere, dar îl acuză pe Lucian Șova că îi obligă să cumpere autobuze noi și favorizează firmele străine. Ministrul a negat: 1. condiția achiziționării de autobuze noi nu apare în ordinul care modifică Legea 980; 2. firmele trebuie să aibă domiciliul fiscal în România. Ce deranjează cel mai tare?
Că „vechimea pe traseu” va fi înlocuită cu „experiența similară”. Exclusivitatea nu mai poate continua, a spus Șova, calm, dar dialogul a fost bruiat de amenințările transportatorilor. Teoretic, în orice domeniu, intrarea pe piață a noi firme înseamnă servicii mai bune și mai mult respect față de clienți. Nu asta ne dorim?
