Pe la începutul lui aprilie, când se părea că nu vom mai sta niciodată linistiți pe o bancă în parc și când totul, începând cu viețile noastre, sfârșise sub lacăt, un amic mi-a spus la telefon: „Cât de mult regret acum că nu am ieșit mai des împreună la o bere. Dar când vor trece toate astea, recuperăm timpul pierdut, garantez! Data viitoare te sun eu”. Încă-i mai aștept telefonul.
În aceeași perioadă, un alt cunoscut interpreta pandemia ca pe un semn venit de Sus: „Ca să ne dezmeticim, că prea o luasem cu toții razna”. Nu știu cum a interpretat el semnul divin, dar știu că nu i-a luat mult ca să se dezmeticească: acum aleagră după bani mai abitir ca înainte. În fine, de la alte persoane, de fapt, de la muuuulte alte persoane am auzit că: „Lumea se va schimba în bine după pandemie. Si-gur”. Am fost de acord că se va schimba. Si-gur se va schimba. Dar nu în bine!
Toate acestea nu sunt reproșuri, ci doar constatări. Nu trebuie să aștepți neapărat un telefon care știi bine că nu vine pentru a observa că pandemia nu a adus nimic bun în afară de spălatul pe mâini și de faptul că nu mai vezi așa de des mutrele unor imbecili. Pentru a constata realitatea, e suficient să nu pui botul la vrăjeală, indiferent care-ți este convingerea despre apariția și răspândirea noului Coronavirus în lume. Și e de ajuns să te uiți puțin în jur. Nu-i mare scofală și, ce-i drept, nici mare plăcere: băieții, deștepții continuă să se bage în față, iar fraierii să stea la coadă.
Cei și mai deștepți să fure, iar cei și mai fraieri să muncească pe brânci și să-și drămuiască fiecare bănuț. Descreierați claxoneaxă ca…descreierații când alți descreierați le iau fața sau virează fără să semnalizeze, minicinoșii mint la fel ca și până acum, iar ștabii uită să răspundă la telefon. Cât despre politicieni, de ce ar fi ei altfel decât țara pe care o sfâșie cu o ferocitate de carnasieri? Mă opresc pentru că-mi sună telefonu! Cine știe, poate că-i amicul… Hai că glumeam, moșilor! Na, o mai dau și o din când în când în vrăjeală. Ca orice bun român.
