După o viață închinată zborului, generalul (r) Gheorghe Moraru lasă în urmă peste 5.600 de ore de zbor și sute de piloți militari cărora le-a pus manșa în mână, plecând spre zările albastre. Dragostea pentru înălțimi, harul pedagogic și demnitatea de militar i-au fost coordonate într-un parcurs de viață exemplar.
Născut la 28 februarie 1925 într-o familie de răzeși din ținutul lui Ștefan Cel Mare și al lui Ciprina Porumbescu în localitatea Horodniceni, Suceava. Nu întâmplător, cartea de suflet în copilăria generalului a fost “Ocolul Pământului în avion”, de Arnould Galopin, pe care le-o citea altor copii pe când mergea cu vitele la pășune.
Zborul l-a început la Câmpina din anul 1942 cu un planor și devine pilot sportiv la Școala de pilotaj de la Ghimbav, în anul 1944. În 1949, obține brevetul de pilot de război pe avionul de luptă IAR 80, iar în anul următor a absolvit cursurile școlii de instructor de zbor și rămâne în cadrul școlii să antreneze elevii-piloți. Timp de 12 ani a pregătit sute de tineri ca instructor de zbor, comandant de patrulă și escadrilă pe toate tipurile de aeronave.
Între 1954-1957 a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare de Comandament și Stat Major, unde a fost ulterior inspector în tehnica pilotajului, apoi șeful Cabinetului de metodica zborului. În anul 1958, Școala Militară a fost mutată la Bobocu (Buzău), unde a fost numit comandant al escadrilei I, iar în 1963 a fost numit locțiitor pentru zbor la aerodromul din Urziceni. A participat la aplicații ale Tratatului de la Varșovia în Bulgaria, iar în vara anului 1965 a fost mutat cu regimentul și familia la aerodromul Ianca. Pe aceste meleaguri și-a petrecut primii ani din viață singurul lui copil, Cristian. Dar Bacăul a fost locul de suflet al generalulului, aici au urmat liceul atât el, cât și fiul Cristian, care a zburat la ceruri la numai 32 de ani.
În anul 1970, pe atunci comandorul Gheorghe Moraru a fost numit comandantul Centrului de Instrucție al Aviației de la Bacău, pe care l-a condus până în 1977, când a ieșit la pensie cu gradul de general de flotilă aeriană.
Generalul Moraru, Bițu cum îl știu colegii si prietenii, afirma cu tarie și cu toată convingerea că rezultatele sale excepționale s-au datorat corpului ingineresc și tehnic, dar și pasiunii celor îndrăgostiți de arta zborului. A știut să se apropie de fiecare subordonat, de aceea s-a bucurat de un respect deosebit, chiar și la mulți ani după sfârșitul carierei active. După ce iubita sa soție Maria, cu care a fost căsătorit 50 de ani, s-a stins în urmă cu 15 ani, nora Dana și nepoata Patricia i-au fost alături cu dragoste și dedicație până în ultima clipă a vieții.
Marți, 27 februarie 2018, la orele 11, în Cimitirul Central din Bacău, să ne luăm adio cu salve de flori de la omul, pilotul și profesorul Gheorghe Moraru!
