Nu ştiu cât a costat sondajul comandat de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, ştiu însă, după ce am parcurs rezultatele publicate, că s-au cheltuit nişte bani degeaba. Cum nu ştiu nici întrebările din sondaj, mă mulţumesc cu răspunsurile, pe care, fără să fiu un mare specialist, le ştiam de acum 15 ani, de acum 10 ani, de anul acesta.
Sunt cunoscute din experienţă, din discuţiile cu profesori, elevi şi părinţi. Sunt lucruri de bun simţ practic.
Am tocat aceste probleme în editoriale, comentarii, anchete, interviuri, sondaje de stradă, or presa nu mai este sursă de informaţii? Ce să înţeleg, că sindicatele, conducerile şcolilor, onor ministerul, instituţiile administraţiei locale, comitetele de părinţi, nu ştiau aceste probleme, aceste anomalii grave, foarte grave din învăţământul românesc?
Ce nu ştiau sindicatele? Nu ştiau că programa şcolară nu este adecvată nevoilor pieţei muncii, că este supraîncărcată ca timp şi în conţinut, că sunt materii inutile, că predomină teoria în detrimentul laturii practice, deoarece nu avem laboratoare, material didactic, ateliere etc.
Ba ştiau, dar nu s-au cerut la tablă. O dilemă tot am: de ce majoritatea repondenţilor sunt cadre didactice şi doar opt la sută elevi? Nu ei duc în cârcă pe viaţă aceste anomalii? Ar fi fost subiectivitatea un impediment?
Ar fi dat peste cap ceea ce se dorea, de fapt, de la acest sondaj? Dar profesorii cum au fost, din moment ce nu au suflat o vorbă despre competenţă, dăruire, profesionalism, răspundere, dragoste faţă de elevi şi materia predată? Sau n-au fost întrebări pe aceste teme? Puteau să răspundă neîntrebaţi.
