O să vi se pară ciudat. O să spuneți că m-am dilit. Dar consider că țara asta, așa cum este, și-a pierdut rostul.
Faptul că merge cu viteză maximă spre implozie nu mă întristează, mă bucură. De România așa cum este trebuie să se aleagă praful, locuitorii trebuie să sufere cele mai crunte umilințe și nevoi, instituțiile trebuie să fie desființate pentru că numai astfel se va putea reclădi totul de la zero.
Nu sunt anarhist, însă nu mai văd nici un viitor acestei aglomerări de populație care crede că formează o țară.
Dacă vreți, vă dău exemple din istorie: a trebuit să vină veacul fanariot și să distrugă țările române pentru ca națiunea să ia totul de la capăt și să se reconstruiască.
Astăzi suntem în plin proces de implozie ca națiune. Putem da vina pe influențele străine, pe amestecul diferitelor guverne în treburile noastre, dar nu putem nega faptul că cel mai mare rău ni l-am făcut noi înșine.
Am refuzat să ne punem mintea la treabă și am luat de bune toate prostiile care ne-au fost băgate pe gât. N-am stat să ne întrebăm dacă e adevărat sau nu, dacă nu cumva mai există și alte idei, teorii, drumuri și așa mai departe.
Și am ajuns în momentul în care toate instituțiile au fost parazitate iar statul este paralizat. Dacă izbucnește un război, o epidemie, dacă se petrece un cutremur, să nu va imaginați că Statul poate să răspundă.
Dar să lăsăm organizarea instituțională; în România nu e posibilă o simplă discuție pe o anumită temă; o idee dacă este lansată de un grup conectat la centrele de Putere, aceea va fi promovată iar oricine va avea opinii contrare va fi descurajat și izolat.
Privatizarea Sănătății? A Educației? Băgarea la zdup a celor care au alte idei? Înlocuirea instituțiilor statului cu ONG-uri? Toate sunt bune, ni se spune și vor fi puse în practică.
România nu mai este o țară pentru că nu mai există instituțiile unei țări. Constituția a ajuns hârtie igienică pentru cei cocoțați în funcții prin grijă serviciilor secrete și a agenților de influență.
Cu cât se alege praful mai repede, cu atât e mai bine pentru că poate începe greaua muncă de reconstrucție.
