,,Ușor tomnatic, întrucât s-a născut într-o frumoasă și blândă toamnă, cea veșnic ruginie, dar optimist și cu o putere de muncă inepuizabilă, dată de primăvara renașterii întru frumos ce i-a dăruit pecetea prenumelui său, Florin Filioreanu rămâne la cei 61 de ani de curând împliniți, același consecvent jurnalist și om de radio, unic în peisajul presei băcăuane”, scriam în 2012.
Din păcate, cu mari regrete, după nouă ani aștern acum câteva rânduri în memoria celui care a fost Florin Filioreanu*, trecut la cele veșnice în dimineața zilei de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, stabilită și ca zi care anunță sosirea Crăciunului…
Observator înnăscut, iscoditor, neobosit, cu un stil deosebit de alert, percutant și mereu ancorat în realitatea cotidiană, dar în același timp atras și de urmele trecutului, talentatul jurnalist, publicist și reporter băcăuan, Florin Filioreanu, a fost înainte de toate, un om sufletist, natură caldă și lesne impresionabilă, care n-a ezitat niciun moment în a se pune în slujba semenilor săi.
În ciuda unor probleme de sănătate cauzate de un grav accident de mașină, care i-au dat de furcă ani de-a rândul, Florin s-a aflat aproape de cei fără de ajutor, de cei care au dorit să-și spună păsurile pentru a fi auziți; a participat cu multă ardoare la acțiuni caritabile și a fost un permanent promotor al valorilor culturale si spirituale locale.
O mulțime de lucruri și fapte bune au fost săvârșite de Florin în timpul vieții, pe care le-a dorit parte dintr-un viitor mult mai bun și mai prosper pentru toți românii.
Să ne aducem aminte că în urmă cu niște ani, situația bătrânului din Săucești, paralizat de treizeci de ani, care de teama apelor învolburate s-a urcat singur în pod sprijinindu-se în mâini, a impresionat autoritățile locale, care, cu sprijinul lui Florin, i-au dăruit lui moș Vasile Tudoriu un scaun rulant, lenjerie, îmbrăcăminte, medicamente și alte lucruri atât de necesare pentru alinarea suferințelor.
Impresionant rămâne și gestul pe care l-a făcut acesta pentru satul unde s-a născut mama sa (Fedești, comuna Șuletea, județul Vaslui): A donat un hectar de pământ, cu vegetație forestieră, cu specificația că dorește ca statul să planteze, în cinstea Centenarului Unirii de la 1918, un număr de 100 de goruni. Direcția Silvică Vaslui a primit solicitarea de donație și a pus la dispoziție puietul pentru plantat, iar colectivul de redacție al cotidianului ,,Vremea Nouă” din Vaslui, împreună cu locuitori din satul Fedești si comuna Șuletea au plantat „Pădurea de 100 de goruni”.
În luna decembrie 2013, a ieșit de la tipar cartea „Lacrimile unui sufle”, semnată de profesorul Deomid Savca, din satul Costiceni, raionul Noua Suliță (Regiunea Cernăuți), care se află la granița cu România, unde intră Prutul în țară, iar marea majoritate a populației este de origine română. Lucrarea a apărut la o editură din Bacău, prin efortul lui Florin Filioreanu, iar exemplele pot continua…
*Jurnalistul Florin Filioreanu (30 septembrie 1951 – 6 decembrie 2021) a fost timp de 35 de ani (1967 – 2003), corespondent la Radio Iași, apoi, până în decembrie 2015, corespondent Radio România Actualități. În paralel, timp de trei decenii, Florin Flioreanu a lucrat la Stația CFR Bacău, de unde s-a și pensionat.
A fost un mare iubitor și susținător al folclorului și sportului băcăuan, fiind nelipsit de la festivalurile de muzică și dansuri populare, precum și de la competițiile sportive, nelipsit de la cele organizate în Sala Sporturilor din Bacău.Volume publicate: ,,Sala de așteptare” (2005); Sporturi, sportivi și performeri ai județului Bacău – Scurt istoric (împreună cu Doina Melinte, 2008); Clepsidra cu amintiri. Istoria sportivă a clubului CSU Știința Bacău (împreună cu Florin Grapă, 2009); ,,Renașterea. Iertarea, asta-i cea mai mare virtute omenească (Amintiri cu versuri și gânduri)” (2011).
Pentru mine, Everestul vieții este Radioul, obișnuia să spună deseori, Florin Filioreanu.
Drum lin spre piscurile dintre stele, dragă Florine!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
Romulus-Dan BUSNEA
