Un renumit scientist german al secolului al VIII-lea, Lichtenberg, zicea, atunci când pleda cu patos pentru reformarea societatii, ca nu putea, fireste, sa spuna daca va fi mai bine atunci când va fi altfel. Atâta pot spune, adauga el, ca lucrurile trebuie sa se aseze altfel, daca vrem sa fie bine. La noi, chiar ca lucrurile trebuie asezate urgent altfel, pentru ca, pâna acum, in marea lor intelepciune, politicienii n-au procedat decât in maniera caragialeasca: au revizuit totul, dar nu prea au schimbat nimic (in bine)… Voi zice doua vorbe despre nevoia urgenta de Reforma in Invatamânt si Biserica.
Se discuta despre noul plan de invatamânt la clasele primare. Aud voci despre caracterul revolutionar al demersului. Am aruncat ochii peste documente si n-am vazut nimic revolutionar. Educatia economica si cea care vizeaza perspectiva acomodarii elevului cu universul IT trebuie sa fie nu doar sugerate, ci precizate clar, prin discipline de sine statatoare, cu specialisti asigurati si computer pentru fiecare elev. Altfel nu vom avea decât o reforma a vorbelor. Tot o reforma de acest gen riscam sa infaptuim si prin introducerea a patru ore de educatie fizica si sport. Avem baza materiala si specialisti pentru o asemenea reforma? Vom bate turca pe maidane, vom organiza lectiile de educatie fizica pe holurile scolilor? Salile de sport, bazinele de inot, patinoarele, terenurile de tenis unde sunt? Si inca un aspect grav prezent in unele scoli: din cauza faptului ca lectiile de educatie fizica nu sunt organizate atractiv, unii elevi prezinta scutire de la medic, fara sa fie bolnavi. Ar trebui ca, prin lege, in aceste situatii, sa se realizeze comasarea claselor participante la aceste activitati, pentru ca, altfel, cheltuim banii aiurea. Ca sa nu aruncati cu prea multe pietre, spun: sporirea numarului de ore la aceasta disciplina trebuie aplaudata. Mens sana in corpore sano exprima un mare adevar. Este nevoie insa de o reforma a sufletului politicienilor, pentru a revolutiona si baza materiala a activitatilor de educatie fizica si sport.
Increderea in Biserica a scazut simtitor. In Biserica spun, nu si in Credinta. Recentele sondaje sociologice sunt alarmante. Pompierii si SMURD au devenit vedetele preferintelor noastre. Si aici, in Biserica, pestele mai ales de la cap genereaza neincredere. Actualul Patriarh este perceput mai mult ca un manager de firma ahtiat dupa profit. A cam uitat ca este un pastor al Sufletului. Chiar si o firma (comerciala) care obtine profit, daca nu doneaza, nu sponsorizeaza, nu sprijina proiectele comunitatii, nu plateste taxe si impozite este considerata o firma non-etica. Devenita stat in stat, din perspectiva gestiunii financiare, cu preoti salarizati la limita umilintei, cu prelati autocrati si institutii superioare de invatamânt care produc pe banda rulanta preoti, promovând opulenta la vârf, sfidându-l pe cel aflat in mare nevointa, Biserica noastra risca sa se indeparteze de statutul ei firesc. Nu vorbim despre o institutie oarecare, ci despre una care, alaturi de Armata si Educatie, a salvat mereu Sufletul si Trupul fiintei nationale. Si in Biserica tot de o reforma a sufletului e nevoie; a sufletului marilor ei diriguitori…
Reforma, ca primenire a Sufletului
