În ultimii ani ai regimului comunist, când lucrurile fuseseră scăpate de tot de sub control, România era scena unei ciudate tragi-comedii, unde, în vreme ce oficialitățile se întreceau să laude realizările regimului și creșterea nivelului de trăi, populația aplauda zgribulită, întrebându-se dacă au băgat sau nu salam la Alimentară. Toți știau că lucrurile merg prost, dar, oficial nu se spunea decât că merg bine. Existau două realități paralele: ce a discursului oficial și cea a vieții de zi cu zi.
De puțin timp, dubla realitate a cuprins din nou România. Oficialii guvernamentali laudă realizările mărețe ale Executivului, creșterea nivelului de trăi, scăderea prețurilor, lupta victorioasă contra virusului. Pare că întreg Guvernul s-a apucat brusc de fumat pătrunjel din ăla bun. Experiența de zi cu zi a cetățenilor este, însă, alta. Prețurile sunt în creștere, nivelul de trai se clatină, rezervele se termină în vreme ce economia este ținută pe aparate să nu sucombe. Deficitul bugetar a fost aruncat în aer, datoria publică a crescut în câteva luni cu vreo 10 procente și, după ce a aruncat cu bani în dreapta și-n stânga pentru a potoli foamea prietenilor politici și a sponsorilor, Executivul constată că nu mai are de unde plăti pensii, alocații, salarii.
Să reținem niște cifre: de la 2,8 la sută, actualul Executiv a guvernat atât de competent încât a ajuns la un deficit de 8,6 la sută și încă mai e loc de crescut. Dar ni se spune că e tot mai bine și că avem cei mai competenți miniștri. Și nimeni nu contrazice aceste prostii. Presa, care ar fi trebuit să fie, teoretic, câinele de pază al democrației și să vegheze la respectarea legii de către Executiv, nu a pus de luni de zile nici măcar o întrebare deranjantă membrilor Cabinetului. Competentul nostru ministru de finanțe nu a trebuit să răspundă la nici o întrebare referitoare la modul în care gestionează activitatea ministerului.
În România curge numai lapte și miere. La televizor. Ca înainte de 1990. Cât de curând o să cântăm iar, ca atunci: „Astăzi iar/ la Telejurnal/ am văzut cașcaval”…
