Poate că nu există o alianța a țărilor împotriva SUA, însă este clar că tot mai multe țări încep să ia măsuri contra dominației americane asupra economiei mondiale. O dominație care este menținută nu doar prin forța economiei ci și prin măsuri de control, dolarul fiind, de exemplu valuta de rezervă a lumii care permite Washingtonului acțiuni împotriva celor care nu respectă deciziile sale.
De exemplu, banca franceză BNP Paribas a fost amendată în 2014 de Departamentul de Justiție al SUA pentru că a utilizat dolari pentru a facilita comerțul cu Cuba și Iran, deși banca nu a încălcat legislația franceză. Banca a plătit. La fel ca British Standard Chartered Bank, banca germană Commerzbank și banca elvețiană UBS, printre altele.
Un alt mijloc de control este SWIFT, un sistem de mesagerie care permite băncilor să își transmită reciproc detaliile tranzacțiilor. SWIFT are sediul la Bruxelles, dar își primește ordinele din Statele Unite. Iar SUA au decis că de la 4 noiembrie, băncile iraniene să fie deconectate de la SWIFT.
Asta înseamnă că băncile din Iran vor fi în imposibilitate să mai comunice cu comunitatea bancară mondială. Acum începe să fie clar de ce China încearcă să-și impună yuanul ca moneda de rezervă și de ce insistă să facă tranzacții în moneda sa sau în alte monede. Sau de ce China și-a creat propriul sistem de comunicații bancare (CIPS) în 2015.
Rusia a testat anul acesta propria versiune de SWIFT. Iar, pentru că lucrurile să fie clare, UE a anunțat că lucrează la propriul sistem de plăti internaționale care să înlocuiască sistemul controlat de americani. Acest sistem, de exemplu, va permite UE să tranzactioneze cu Iranul, problema care pare să fi fost picătură care a umplut paharul și a determinat UE să facă acest pas. Se pare că europenilor nu le place să li se spună cu cine pot sau nu să facă schimburi.
