Lupta care se dă, în aceste zile, și care are ca scop nobil declarat „independența Justiției” este doar o perdea de fum menită să ascundă adevăratul război de sorginte economică declanșat împotriva României. Da, iese lumea în stradă să apere cu pieptul gol dreptul procurorilor de a „paradi” inculpații, se spun vorbe mari despre „măreția Dreptului”, despre frumusețea defilărilor cu cătușe și așa mai departe.
Ca și în cazul altor mari concentrări de mase de oameni în sprijinul unei idei, este victoria unei propagande. Dar, în spatele acestui val de oameni, la adăpost de camerele TV, de discuțiile din „prime-time”, există un devastator război economic căruia România i-a căzut victimă. V-ați gândit de ce a crescut, de exemplu, prețul untului, deși prețul celorlalte lactate a rămas la fel? Sau de ce prețul unui ou a ajuns la niveluri astronomice? Ia să ne gândim puțin!
Să presupunem că sunteți managerul pentru România al unui lanț internațional de supermarketuri. Un producător de unt dintr-o altă țară europeană vrea să intre pe piața românească, dar nu poate pentru că produsul său este mai scump decât cele ale concurenței locale. Și reprezentantul producătorului vine la dvs. cu o rugăminte: să ridicați prețul la toată gama de unt din supermarketurile din România astfel să ajungă la prețul de desfacere al untului său.
Cum să refuzați o asemenea ofertă? Pe de o parte veți câștiga mai mult din vânzarea untului românesc, pentru că, deși va fi mai scump în magazine, veți plăti același preț producătorilor. Pe de altă parte veți câștiga comison plus procent din vânzări pentru untul importat. Și dacă va obiecta cineva legat de concurență și economia de piață, să fie liniștit, și celelalte lanțuri de supermarketuri vor crește prețurile.
De ce? Pentru maximizarea profitului și pentru că, de fapt, nu există concurență, aproape întreg comerțul fiind dominat de companii străine. Dar nu numai comerțul; producătorii de lactate și alte produse alimentare sunt aproape toți cu capital străin, angrenați într-o acțiune concertată de a lichida tot ceea ce înseamnă producători români. Între 2008 și 2016, au dispărut 83 de fabrici românești din industria alimentară.
Deficitul agroalimentar al țării a ajuns la 2,5 miliarde de euro. Ilie Șerbănescu ne spune că nu mai există niciun român între primii zece producători din țară de lactate, ciocolată, mezeluri și pâine! Aceste lucruri nu se spun și nu se văd la televizor. Românii văd noile prețuri din magazine și înjură Guvernul, deși nu Guvernul stabilește prețurile. Dar Guvernul are partea sa de vină pentru că vede ceea ce se întâmplă și nu face nimic pentru a echilibra balanța.
Cum, la fel de vinovați, sunt politicienii, indiferent de culoare, pentru că nu iau atitudine.
