Scrierile biografice au interesat dintotdeauna, dar acum cunosc o perioadă de înflorire, succesul comercial fiind unul asigurat. Astfel că rafturile librăriilor sunt mereu bine aprovizionate la secțiunea Biografii – Memorii ‒ Jurnale. Sunt o mulțime de titluri, care ne trezesc curiozitatea de a cunoaște viața unor oameni celebri din diferite domenii: scriitori, politicieni, vedete din lume artistică, sportivă. Cele mai multe sunt traduceri, iar unele dintre ele sunt din specia simplei literaturi de consum, cu aer de compuneri facile, superficiale, conjuncturale, acordând o prea mare atenție laturii mondene, senzaționalului etc. De ceva vreme, au început să apară și mai multe lucrări românești din acest gen, o autoare foarte prolifică fiind Tatiana Niculescu, prezentă acum în librării cu o carte despre Mihail Sebastian, intitulată „Singur”. Îmi propun să o citesc, pentru că-mi place cum își prezintă autoarea personajul: „Sebastian este întruchiparea omului civilizat… nu e nici erou, nici martir, e un intelectual care trăiește în nuanțe și distincții”. Ceea ce mi se pare esențial pentru un intelectual, de la care aștept să aibă și simțul geometriei, și pe cel al fineții. Ceva ce lipsește cu desăvârșire triștilor reprezentanți ai culturii woke („cancel culture”), o tragicomedie a zilelor noastre, care ne arată cât de fragilă, de primejduită este, de fapt, civilizația, pentru că nu învățăm nimic din lecțiile trecutului, din istorie. Care se poate, oricând, repeta în cele mai sumbre momente ale sale. Iar astăzi, trăim vremuri de ruptură, și ar trebui să fim mai atenți la semnele pe care le primim. Am amintit de istorie, pentru că un bun biograf știe să surprindă și să pună în lumină semnificațiile generale ale epocii în care a trăit subiectul cercetării sale. Mai mult, acum noile metode biografice recurg și la interpretări care își au sursa în alte discipline, ca antropologia culturală, psihologia, politologia, etnologia, sociologia. Biografii romanțate (Editura Polirom are o colecție consacrată acestui gen de mare popularitate) ale unor importanți scriitori români, muzicieni, pictori, concepute într-o manieră modernă, au apărut mai multe în ultima vreme, ele datorându-se unor tineri critici literari, eseiști, poeți, prozatori: Ana Maria Sandu despre Hortensia Papadat-Bengescu, Doris Mironescu despre M. Blecher, Bogdan -Alexandru Stănescu despre I.L. Caragiale, Dan Coman despre George Enescu, Liliana Corobca despre Ionesco, Veronica D. Niculescu despre Luchian, Lavinia Bălulescu despre Steinhardt, Moni Stănilă despre Brâncuși, Andrei Crăciun despre Cioran, Bogdan Crețu despre Nichita Stănescu.
Unii cred că e o adevărată murdărie să scotocești prin corespondența unui om, să scoți la iveală lucruri intime, să-i interoghezi familia, amantele, prietenii, să te ții de capul unor medici ca să-i convingi să trădeze secretul medical. Dar cei mai mulți cititori simt o extremă plăcere să afle tocmai aceste lucruri, vor să privească prin gaura cheii și să aibă satisfacția de a descoperi mizeriile, meschinăria, detaliile picante, contradicțiile, în fine, păcatele omenești ale unor ilustre personalități. Dincolo de aceste amănunte, în fond, biografiile romanțate scrise cu talent, cu imaginație, în formule inventive, foarte personale, nu sunt altceva decât o pledoarie pentru literatură și alte arte, văzute ca un organism viu. Și, totodată, o invitație la lectură, prin care te poți aventura în teritorii necunoscute, misterioase, cu promisiunea implicită a unor nebănuite, palpitante descoperiri, ale unor clipe de bucurie curată, de magie.
