Decesul fostului suveran al României ar trebui, în mod normal, să pună punct tuturor discuțiilor referitoare la problema monarhiei. Fără copii de sex masculin, niciuna dintre fiice nu poate revendica în vreun fel coroana. În mod logic, ar trebui ca toate demersurile politice privind acordarea unor sume de la bugetul național «Casei Regale» să înceteze, deoarece le lipsește mobilul. Vor înceta? Este greu de crezut. Pentru că sunt mulți bani în joc. Și interese.
Cert este că moartea regelui Mihai, ultimul supraviețuitor din rândul șefilor de stat din vremea războiului, va produce multă emoție. Întrebarea este dacă factorii politici se vor folosi de acest prilej pentru propria agendă. Să ne amintim că înmormântarea soției regelui s-a transformat în circ televizat, anul trecut, fiecare formațiune încercând să tragă foloase de pe urma acestui eveniment.
Din punct de vedere istoric, destinul regelui Mihai seamănă, întrucâtva, cu cel al lui Alexandru Ioan Cuza. Ambii au fost forțați să abdice în urma unor lovituri de stat și ambilor li s-a interzis să revină în țară. Dar asemănarea se oprește aici: în vreme ce Cuza, de exemplu, deși ales membru al Parlamentului, n-a primit aprobarea din partea regelui Carol I să-și ia funcția în primire, regele Mihai, după câteva conflicte cu noua Putere de după 1990, a primit nu doar dreptul să între în țară dar și o parte din averile confiscate.
Se vor face, fără îndoială, funeralii naționale, iarăși vom vedea aceleași figuri triste încercând să atragă atenția, profitând de acest eveniment, politicienii, acoperiții, securiștii și așa mai departe ne vor vinde gogoși profitând de emoția colectivă indusă de mass-media. Povestea o știm, am mai văzut-o. Rămâne de văzut ce consecințe va avea.
