24 iunie
Este ziua când se celebrează „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorulˮ (am reprodus transcrierea din calendarul creștin ortodox editat de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, prin Editura „Filocalia” din Roman, judeţul Neamţ). În mod obișnuit este prăznuită ziua decesului unui sfânt, dar în cazul Maicii Domnului și al Sfântului Ioan Botezătorul, intră în atenție venirea lor pe lume, care s-a produs în chip miraculos.
Cum rostim și de ce
Am testat vorbirea comună și am verificat scrierea în diverse registre: în 95% dintre cazuri, se aud și se scriu doi „o” alăturați. (Cineva m-a corectat, glumind: „N-ați întrebat bine: în cuvântul «proroc» există doi «o»ˮ.)
De ce-l dublăm pe „oˮ? „De vină sunt cei doi «r» situați în apropiere unul de altulˮ (Al. Graur), izolați de încă un perete vocalic, sau se exercită o influență grecească (Vasile Bogrea). Slujitorii bisericii îl alungesc pe „oˮ din considerente de întărire a semnificației unui termen religios important. Și totuși: „nu proo-!ˮ, ne spune răspicat Mioara Avram.
Ce spun dicționarele
Cel etimologic al lui Alexandru Ciorănescu îl înregistrează pe „proorocˮ ca bază și pe „prorocˮ ca variantă, în vreme ce toate celelalte procedează invers: „prorocˮ (DEX, DEXI, NDULR, MDA; varianta: „proorocˮ). Eminescu nu scrie niciodată cu doi „oˮ: „Tunetul cânta adânc, ca un proroc al perzăreiˮ, iar la Sadoveanu are sensul de tainiță: „Locul unde sălășluia prorocul cel bătrân nu trebuia să fie cunoscutˮ. Apare în „Codicele voronețeanˮ și este „predicator al voinței lui Dumnezeu, înzestrat cu darul de a prezice viitorulˮ (MDA; virgula ne aparține). În Moldova mai înseamnă „ajunul sărbătorii Sfântului Gheorgheˮ și are sinonimele „mânecătoareˮ și „proorˮ.
Prorocul nu e singur
Are o serie de derivate: învechitele „prorocescˮ, „prorocieˮ, „prorocitorˮ, dar și actualele „a prorociˮ, „prorocireˮ, precum și un substantiv folosit în Oltenia: „prorocea, pl. proroceleˮ (colind de Crăciun sau „ultima recitare pe care o fac colindătorii la Crăciun, după ce au terminat la o casă colindeleˮ, conținând prevestirea belșugului pentru noul an). Regional, desemnează orația de nuntă („prorocireˮ). DEX-ul dă ca variante pentru toate acestea dublul „oˮ, mai puțin pentru „prorocitorˮ. La limita dintre secole, apar și ziare tematice: „Profetulˮ (1899, București) sau „Profeții pentru anul 2000ˮ (1991, Brăila).
Cum e corect și de ce
S-a dedus până aici: forma corectă este „prorocˮ, care derivă de la slavonul „prorok(u)ˮ. Am consultat dicționare rusești și am întrebat specialiști (prof. Valeriu Bogdăneț), pentru a afla că „proˮ are înțelesul de „pentruˮ sau „despreˮ şi că „rocˮ înseamnă „soartăˮ. Un proroc tocmai despre aceasta ne vorbește (în afară de prorocii mincinoși…).
