La 55 de ani, ai de regulă cu ce să-ți umpli timpul liber. În lipsă de nepoți, plimbi câinele, scrollezi telefonul și, ținând cont de vârstă, îți cam vezi de sănătate. Sau devii campion al lumii la judo pentru Veterani precum Dragoș Constantin Cremene. Să nu cumva să încercați însă asta acasă! Nici măcar după ce veți citi cum a procedat judoka CSM Bacău Dragoș Cremene pentru a cuceri aurul mondial în limitele categoriei 81 kg, 50-55 ani, marți, 22 septembrie, la Sarajevo, în Bosnia și Herțegovina.
-Dragoș, felicitări! Sincer, te așteptai?
-Sincer? Nici nu mă gândeam. Mai ales că plecasem de acasă cam dezumflat, fiind accidentat rău la picior, la bicepsul femural, un mușchi intens solicitat atunci când faci secerări. În plus, la această ediție de Campionat Mondial au primit undă verde pentru a participa și sportivii din Rusia. Iar alături de ei, uzbeci, kârgîzi, în fine toți greii lumii din judo-ul la nivel de Veterani. La fiecare categorie au fost, de regulă, peste 25 de competitori.
-Greu rău.
-Foarte greu. Când am văzut ce nivel este, mi-am zis că dacă voi reuși cumva să urc pe podium, voi fi șmecher. Ca să înțelegi și mai bine cât de puternică s-a dovedit această ediție a Campionatului Mondial, îți spun doar că la categoria mea, niciunul din medaliații mondiali de anul trecut, de la Paris, nu a prins podiumul. Niciunul! Cu toții au rămas pe dinafară. Asta face ca victoria mea să fie cu atât mai prețioasă.
-Ai avut cinci meciuri, toate câștigate. Cel mai greu?
-Într-adevăr, am avut cinci meciuri și cinci victorii. Am început cu un rus, am continuat cu un italian, apoi cu un brazilian, iar pentru intrarea în finală am întâlnit capul de serie, reprezentantul Cehiei. În fine, lupta pentru aurul mondial am avut-o cu un alt rus. Uite chestie: cam la toate categoriile unde rușii au ajuns în finală, au luat aurul, iar eu la categoria mea am învins nu unul, ci doi ruși! Cel mai dificil meci s-a dovedit în finală, cu rusul care-i bătuse până atunci pe toți din ippon în picioare. Finala a fost solicitantă tare de tot! Dar și confruntarea cu cehul a fost grea. Am întâlnit adversari foarte tehnici și, în egală măsură deosebit de bine făcuți fizic. Dacă te uiți la poza de grup de la premiere, vei vedea că eu sunt cel mai mărunțel. Chiar mă întrebam: cum am reușit să-i dovedesc pe ăștia?
-Chiar, cum?
-Cred că a contat enorm faptul că mental am stat foarte bine. Am luat totul pas cu pas. Am tratat fiecare meci pe care îl aveam ca și cum altul nu ar mai fi urmat. Concentrându-mă bine, am reușit să dau totul, chiar dacă stilul adversarilor diferea..
-E cea mai mare bucurie a ta de când faci judo?
-Ca să fiu sincer, încă nu realizez pe deplin valoarea acestui titlu. Țin minte că anul trecut, după Mondialele de la Paris, unde am ieșit pe locul 5, fiind foarte, dar foarte aproape de a mă bate pentru aur, eram supărat. După un timp, m-am liniștit și mi-am dat seama că, în condițiile date, parcursul meu a fost o reușită. Probabil că așa va fi și acum; va trebui să treacă un pic pentru a realiza cu adevărat dimensiunea acestei performanțe. Dar fix acum, dacă este să-ți răspund la întrebare, îți pot spune că am fost mai fericit atunci când fiu-miu, Ștefan a ieșit campion balcanic.
-Nu cumva titlul tău constituie o premieră pentru judo-ul din România la nivel de veterani? Nu-mi aduc aminte de vreun precedent.
-Să știi că s-ar putea să fie pentru prima dată când România obține aurul mondial la judo pentru veterani. Nici eu nu-mi amintesc ca cineva de la noi să mai fi ieșit campion mondial. Cel puțin în ultimii 15-20 de ani. Chiar am să mă interesez.
-Au curs mesajele de felicitare?
-Au curs, au curs. La unele nici nu am apucat să răspund.
-Cel mai impresionant?
-Cel mai impresionant nu a fost un mesaj. Să-ți povestesc. În dimineața concursului, în timp ce mă duceam să mă încălzesc, mă aud strigat: „Dom profesor, dom profesor!”. Când mă întorc, doi dintre elevii mei de la CSM Bacău, Cosmin Tamba și Andrei Buga. Surpriza a fost totală: să cad din picioare când i-am văzut: „Ce-i cu voi aici, măi copii?”. La care ei: „Păi credeați că vă lăsăm singur într-un asemenea moment precum participarea la un Campionat Mondial? Am venit să vă susținem”. Au venit pe banii lor, cu avionul, pe ruta București- Viena- Sarajevo pentru a-mi fi alături. Gestul m-a mișcat foarte mult. Și m-a stimulat, fără îndoială. Contează mult să simți că ești susținut și apreciat. Și fiindcă tot veni vorba de susținere, a contat mult și sprijinul sponsorilor Pambac, MUV și Simba Invest. Titlul ăsta mondial îl cucerești la nivel individual, e drept, dar în spate există foarte mulți factori care fac diferența, începând, bineînțeles, cu familia. Și apropo de familie: secția noastră de judo de la CSM Bacău chiar că e ca o familie.
-La Mondialele de anul viitor vei schimba categoria de vârstă, ceea ce te va avantaja, cu siguranță.
-E adevărat, voi fi în primul an la +55, așa că voi avea avantajul tinereții. Dar până la Mondialele din 2027, stai că urmează Campionatele Europene de luna viitoare, din Portugalia. Va fi greu, acum toți ochii sunt pe mine, dar îmi doresc foarte mult o medalie și la Europene. Și sper foarte mult ca joi, 24 septembrie, să facă o figură frumoasă și colega mea de la CSM Bacău, Simona Aruș, care se va intra în concurs aici, la Mondialele pentru Veterani de la Sarajevo.
