Astăzi, pentru creștinii romano-catolici, începe un timp liturgic deosebit, un timp de har și de reînnoire spirituală, timpul Postului Mare. Astăzi este Miercurea Cenușii, prima zi de post. De ce poartă această denumire? Pentru că, la Sfintele Liturghii, credincioșii primesc pe cap, sub formă de cruce, cenușă binecuvântată, în timp ce li se adresează un adevăr și o chemare: „Adu-ți aminte, omule, că ești pământ și în pământ te vei întoarce!”; „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie!” Dar cum ajută cenușa pusă pe capul omului? Ea ne amintește adevărul: omule, ai grijă! Biserica ne-a pus pe cap cenușă sfințită, simbol al vieții trecătoare, și cu aceasta ne amintește de caracterul instabil al vieții. Ea ne îndeamnă la post, la înfrânare, la ispășire și sfințire. Retrageți-vă din zgomotul vieții și întoarceți-vă în camera inimii voastre. Acolo să căutați, pentru că acolo puteți găsi cu adevărat odihna sufletului vostru.
În această zi Mântuitorul ne trasează programul Postului Mare: post, pomană și rugăciune. Aceste trei cerințe sunt strâns legate între ele. Postul sau renunțarea la anumite feluri de mâncare nu are nici o valoare fără pomană și rugăciune. La fel și pomana, ajutorul dat celor săraci, la fel și rugăciunea.
Atunci când Sfânta Maică Biserică ne îndeamnă să prețuim mai puțin lucrurile trupești, ne cheamă de asemenea să prețuim mai mult cele spirituale, pentru că Isus ne spune: „Nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4).
Foamea sufletului ne chinuie așa cum ne chinuie foamea și setea trupului. Dacă un an întreg v-ați înfometat sufletul, cel puțin acum căutați să vi-l săturați. Citiți Sfânta Scriptură, ascultați Cuvântul lui Dumnezeu, rugați-vă mai mult, împliniți voința lui Dumnezeu. Deci, mai puțină distracție și mai multă rugăciune. Dezbrăcați-vă de ură, de ceartă, de minciună, de cuvinte jignitoare și îmbrăcați-vă cu iubire, împăcare și iertare, cu alte cuvinte, îmbrăcați-vă cu Cristos. Îndepărtați păcatul și răul din inima voastră prin căință și Sfânta Spovadă. Sfântul Augustin spunea că „începutul faptelor bune este recunoașterea faptelor rele și îndepărtarea lor”. Prin căință se face o golire a sufletului pentru ca locul păcatului să fie umplut cu viața divină.
De aceea suntem chemați să ne întărim voința pe drumul spre Dumnezeu prin mijloacele pe care harul mântuitor ni le pune la dispoziție: participarea la Sfânta Liturghie, la Calea Sfintei Cruci, la Adorația Euharistică, la Sfânta Spovadă și la Sfânta Împărtășanie.
Acum se pune întrebarea: care este scopul acestor năzuințe și practici? Pentru ce trebuie curățat sufletul de tot răul, purificate gândurile și întărită voința? La aceste întrebări răspund cu o altă întrebare: ce îi atrage pe alpiniști la escaladarea celor mai periculoase piscuri? Răspunsul cel mai potrivit l-a oferit un alpinist englez: Pentru că acolo, în vârf, este cel mai înalt loc!
Și în fața noastră, în viața noastră, în spatele fiecărei existențe se zărește cel mai înalt munte: Dumnezeu. El este aici și ne cheamă. Ca și ghid pentru călătorie ni l-a trimis pe Fiul său, pe Domnul nostru Isus Cristos. E drept că El conduce pe calea crucii, dar dacă îl urmăm nu vom rătăci. E drept că urmarea sa cere eforturi serioase, dar merită. E drept că trebuie să aruncăm din rucsacul vieții noastre multe, dar în interesul acestui mare țel se merită să aducem această jertfă. În timpul Posului Mare, cu mare iubire să mergem pe drumul crucii noastre. Așa vom învăța de la Isus cum se poate trece și intra de pe drumul suferinței în viața păcii și a renașterii sufletești.
Să trăim astfel acest timp de har încât să putem ajunge la Înviere și să ne putem bucura pe deplin de ea. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
Pr. Isidor Dâscă
Decan de Bacău
