Bacău Fest Monodrame, ediția actuală, a început în forță, teatrul băcăuan lansând în prima zi a manifestării premiera cu piesa „Dragă Elena Sergheevna”, o adaptare după cunoscuta (și foarte des jucata pe scenele românești) piesă „Șantaj” a Ludmilei Razumovskaia.
În care un grup de liceeni aflați în preajma absolvirii plănuiesc să schimbe dezastruoasele lor teze la matematică, punând în loc alte lucrări corecte, pentru a obține note de trecere. Cum cheia seifului în care se găsesc tezele se află la profesoara lor de matematică Elena Sergheevna, tinerii, trei băieți și o fată, îi fac o vizită profesoarei lor, sub pretextul zilei de naștere a acesteia, scopul fiind obținerea cheii.
Cum profesoara nu cedează la argumentele lor, de nicio natură, ea suferind de „complexul Antigonei” (are principii morale, e idealistă, dârză, eroică în împotrivirea ei la ticăloșie), lucrurile vor degenera într-un chip neașteptat, ajungându-se la un dezastru total. Vrând să o salveze pe fată de un simulat viol, profesoara cedează, dându-le cheia băieților, după care alege să dispară, pentru că îngrozitoarea întâmplare trăită a marcat-o definitiv.
Piesa este excelent scrisă, cu un conflict deosebit de puternic și situații de tensiune explozivă, cu personaje precis conturate, astfel că este foarte ofertantă pentru scenă. Și, din păcate, foarte actuală, societatea în care trăim ajungând la un alarmant nivel de corupție și degradare morală. La această tristă realitate s-a gândit și regizorul Mădălin Hîncu, el dorindu-și să realizeze „un spectacol despre natura binelui într-o societate coruptă”.
Un tânăr băcăuan care, la doar un an de la absolvirea facultății, timp în care a cunoscut deja succesul, semnând două interesante spectacole, unul la UNATC „I.L. Caragiale” București, celălalt la Teatrul de Comedie din București, demonstrează că știe să țină în mână un spectacol și să lucreze atent cu actorii. „Dragă Elena Sergheevna” are un concept clar, e decupat regizoral energic, are un ritm susținut, o tensiune atent gradată, până la paroxism, și un mesaj puternic.
E un spectacol prin excelență tineresc, având o distribuție foarte bună. Cu excepția Firuței Apetrei (Elena Sergheevna), actriță experimentată, conturând un personaj sensibil, cald, total atașant, uman, dar mereu foarte demn, ceilalți sunt tineri actori, unii de abia masteranzi. Dintre ei se detașează Ștefan Alexiu, cu un pic de vechime, totuși, în teatru, și cu câteva certe realizări profesionale, evoluând acum, cu multă siguranță de sine, cu aplomb și credibilitate deplină în Volodea, cel mai ticălos și mai cinic din grupul de „asalt terorist”. Un tânăr de „familie bună”, de intelectuali, și care aspiră la o carieră de diplomat.
Deși are doar vârsta majoratului, el este elementul malefic, creierul acțiunii, țesând, în amănunt, un plan diabolic. Acestui perfect ticălos cu sânge rece i se opune Vitea, un băiat cu suflet moale, slab de înger, cu o fire artistă, dar ușor manipulabil, mai ales când bea prostește, fără măsură, personaj întruchipat de Eduard Burghelea cu bună intuiție, naturalețe, farmec, empatie. Sunt cât se poate de potriviți în rolurile lor, jucând cu multă naturalețe, Minodora Broscoi (Lida) și Tudor Hurmuz (Pașa).
„Dragă Elena Sergheevna” este un spectacol reușit (are și un decor remarcabil, cu elemente și detalii expresive, imaginat de talentatul Răzvan Bordoș) și foarte actual. El va avea, cu siguranță, priză la public, care se va gândi, poate, cât de neliniștitor poate fi faptul că, într-o societate coruptă, tot mai mulți tineri renunță la idealuri, la visuri frumoase, fiind gata de abjecte compromisuri, de înregimentare, și chiar de ticăloșie.
