La sfârsitul anului, dar si la inceputul celui nou, doua intrebari au fost pe buzele reporterilor, analistilor, puse obsesiv, aiuristic, de dimineata pâna seara, in capcana raspunsurilor intrând fara rezerve, aproape toti cei intervievati: Ce asteptati de la anul 2014, ce sperati sa va aduca noul an?
S-au perindat prin fata camerelor de luat vederi, prin studiouri, cetateni care alergau dupa noile promotii, politicieni, economisti, astrologi, ghicitoare, jurnalisti, formatori de opinie, profesori, lideri de sindicate inexistente, condamnati penal, cu executare sau cu suspendare, sportivi, antrenori, bancheri, pensionari, abonati la talk-show-uri (fiecare post are ciracii lui), meteorologi purtatori de catastrofe naturale etc. Ce asteptati de la anul 2014?
Nimeni nu a realizat stupizenia intrebarii, lipsa ei de logica. Intrebarea, dar si raspunsurile contin câte ceva din “specificul românesc”: asteptarea, para malaiata, povestea cu posmagii, statul trebuie sa ne dea, crestineasca si milenara pomana, oita nazdravana, deal-vale, din filozofia blagiana etc., mai nou subventia, ajutoarele sociale, de parca “anul 2014” ar fi o ruleta, la care toate numerele sunt câstigatoare, un tren plin cu de toate, care opreste in dreptul fiecaruia, un siloz din care curge faina, iar noi asteptam sa ne curga in gura, in traista, nu ne mai obosim nici macar sa alegem: ce s-o nimeri, numai sa fie ceva.
N-am vazut, n-am auzit pe vreun destept al natiei care sa intrebe, sa rastoarne sensul ei: dar noi ce facem pentru 2014, in 2014? Mai sunt pilde si invataturi in cultura româneasca la care am putea apela: dormi cum iti asterni, viitorul ti-l faci singur, nevoia il invata pe om, dar cea mai teribila intrebare a pus-o unul dintre cei mai iubiti presedinti ai americanilor, John Fizgerald Kennedy: voi ce faceti pentru America?
Nu-i tulburatoare intrebarea? Si americanii au stiut sa raspunda. Este la indemâna fiecaruia sa priveasca peste ocean, nu-i o tara perfecta, insa, cu siguranta, este una prospera, la fel ca Germania, Suedia, Norvegia etc. N-au trecut din 2014 decât opt zile, nici nu ne-am dezmeticit bine din “ceata” multelor sarbatori, este inca timp sa ne punem si noi americaneasca intrebare: Noi ce facem pentru tara? Fiecare dintre noi ce face pentru 2014?, iar la cumpana dintre ani sa ne intrebam celebral si mai putin sentimental: ce facem pentru 2015? Intrebarile nu sunt comode, cum nici raspunsurile nu sunt.
