Mai ales dupa 1990 asistam la ceea ce lingvistii numesc pluralizare, uneori ca un simplu exercitiu formal, iar alteori cu un supliment de înteles. Despre politica, de pilda, stim ce înseamna, dar nu putem fi de acord cu prestigiosul dictionar academic (MDA – 2003) sa nu-i dea dreptul suprem de a numi „stiinta si practica de guvernare a unui stat“. Daca veti cauta la cuvintele-titlu substantivul politica, veti avea surpriza de a nu-l gasi decât ca varianta a lui politic si atestat în „Istoria Tarii Românesti de la octombrie 1688 pâna la martie 1717“. Dintre cele 33 de sensuri, retin atentia sintagma „stiinta politica“ („disciplina care se ocupa cu analiza formelor de putere exercitate în state si institutii“), redusa la „politica“; de aici „politica economica“, „constând în masuri, mijloace si experimente pentru realizarea anumitor obiective în economie“. S-a produs o a doua descompunere, s-a pastrat primul termen (în reverberatie semantica, vorbitorul „aude“, într-un limbaj interior, determinantul „economica“) si s-a apelat la capacitatea de a flexiona dupa numar: politica, politici.
La Editura „Alma Mater“ a Universitatii „Vasile Alecsandri“ din Bacau a aparut o interesanta lucrare, „Politici de promovare si prezentare ale produselor si serviciilor“, de Daniela Florescu, asistata stiintific de Catalin Drob (de la aceeasi universitate) si de Catalin Cazan (University of Sydney, Australia). Ceea ce ne-a retinut atentia, din punctul de vedere al lingvisticii, ar fi în primul rând modul de organizare a continutului, înfatisat studentului (el este cititorul-tinta) într-o maniera apasat didactica, adica eficienta. Cele 316 pagini (format A5) sunt prezentate detaliat (pp. 7-12), în capitole si subcapitole pâna la patru niveluri de descompunere ideatica. De exemplu, „7.4.3. Formele de materializare a publicitatii“ sunt enumerate în cinci subcapitole: „7.4.3.1. Presa; 7.4.3.2. Radioul, televiziunea si cinematograful“; 7.4.3.3. Publicitatea prin tiparituri; 7.4.3.4. Publicitatea exterioara; 7.4.3.5. Publicitatea pe internet“, iar „comunicarea interumana“ (8.7.2.) este ilustrata de „comunicarea verbala“ (8.7.2.1.), „comunicarea nonverbala“ (8.7.2.2.) si „comunicarea scrisa“ (8.7.2.3.).
Cel ce parcurge doar bogatul si impecabil sistematizatul sumar are parte de o prima perceptie a continutului cartii (în termenii teoriei informatiei, cuprinsul este un pre-text). „Dictionarul analogic si de sinonime“ ne învata ca aria lexicala/câmpul semantic al temei „marketing“ cuprinde termeni precum produse, servicii, promovare, prezentare, politici (prezenti în titlu) si piata, consumator, cumparare, consum, planificare, mix, pret, concurenta, distributie, desfacere, agent, aprovizionare, cheltuieli, dar si sintagmele planificare promotionala, relatii publice, strategii de promovare, comunicarea în afaceri, politica manageriala, drepturile consumatorilor etc., totul prezent si descris în interiorul lucrarii. O surpriza placută ofera si pseudoprefata „semnata“ de Aristotel si O. Paler. Primul, întrebat cum deosebim un om educat de unul needucat, a raspuns: „Precum viii de morti“. Al doilea, „un om norocos“, considera ca „profesorii care educa copiii merita mai multa cinstire decât parintii care i-au nascut numai, caci acestia le-au dat viata, pe când ceilalti – o viata frumoasa“. Cartea Danielei Florescu, un autentic manual de economie, merita retiparita si o mai larga raspândire.
