Sărbătoare a cărții, la Buhuși. Ion Dinvale și-a lansat al șaptelea volum de poeme: “Recviem în abația Port-Royal”.
Gazdele – liceenii orașului, profesorii – l-au aplaudat, au primit autografe, l-au asaltat cu flori. Invitații – Calistrat Costin, Petre Isachi, Ion Tudor Iovian, Dumitru Brăneanu, Cristina Ștefan, Ion Fercu – au întâmpinat volumul cu discursuri nuanțate. Calistrat Costin, prefațatorul volumului, a citit poeme care i-au mers la suflet și a concluzionat: “O carte gravă, iscată dintr-o densă filosofie a existenței, scormonind complicata crustă a naturii umane”.
Petre Isachi, alt cucerit de volum: “Ion Dinvale îl adoptă pe Pascal ca pe un alter ego. Remarc substanța lirică deosebită, maturitatea estetică a poetului. Putem spune că ni s-a propus un tratat de descompunere, un recviém în tonalitate mozartiană în care își fac prezența tragicul și absurdul. Tragicul este estompat de ironie, sarcasm și romantismul interior”.
După ce a așezat accente pe virtuțile volumului, Dumitru Brăneanu a conchis: ,,Ion Dinvale se retrage în poezie ca într-o abație”. Ion Tudor Iovan a sesizat în creația poetului prezența a trei tipuri de discurs: discursul profesorului și moralistului care stă de veghe în lanul cu… negară; discursul de idei; discursul care ,,găsește pricini de a se copilări, de a binedispune cu vorbele și ritmurile”.
,,Când nu e concurat de poet, Ion Dinvale devine profesorul cu discursul filosofic elevat și profund”, a încheiat Ion Tudor Iovian. Ion Fercu a nuanțat pe seama ecourilor fericite din Goya, Dostoievski, Faulkner, Beckett sau Rousseau, apreciind că ,,Recviem…” este ,,un grav/elevat discurs existențialist, în care vedetele sunt alienarea, angoasa, grija, contingența și fragilitatea ființei umane, finitudinea și urgența morții, absurdul, neantul”.
Emoționat, Ion Dinvale, după ce a citit trei poeme de suflet, a spus: ,,Prin poezie, încerc să înalț un zăgaz, chiar dacă în aparență firav, în fața stupidității și banalității acaparatoare. E o încercare de a îndulci chipul aspru și colțuros al lumii, o lume în care n-am puncte de inserție și pe care n-am cum s-o ocolesc. Poezia este pentru mine un refugiu; scriu ca să generez rezistență. Încerc să ofer generației tinere un alt tip de frumusețe – care e pe cale să apună de tot, după care tânjesc –, o vestă antiglonț împotriva «terorismului» ubicuu”.
