Ora 23.00. Piata Centrala. Odata cu lasarea intunericului, pietarii incep sa-si stranga marfa de pe tarabe. Locul gogosarilor si pepenilor este luat de perne, paturi, plapumi si cearsafuri. Taraba devine dormitorul celor care traiesc din munca campului. Cismeaua si spatele blocurilor sunt transformate in toalete. Viata de pietar este cu atat mai grea, cu cat saracia si datoriile preseaza tot mai mult pe umerii lor.
„Eu sunt din Galati si stau in Bacau de trei saptamani, povesteste Nelu Tontu, producator agricol. Am venit aici cu pepeni si nu plec pana cand nu-i vand. Este foarte greu. Noaptea, dorm aici, pe taraba. “Infas” taraba cu o plapuma si cu alte patru paturi ma invelesc. Ce sa facem? Nu avem de ales. Avem si noi copii”. Temperaturile tot mai scazute din ultimele nopti au transformat somnul sub cerul liber intr-un adevarat cosmar. Cu toate acestea, taranii sunt fericiti ca in ultimele zile Dumnezeu i-a ferit de ploaie. “Cel mai rau e cand ploua, marturiseste Aglaia Zincu, producator. Chiar daca Piata este acoperita, prin acoperis tot curge apa. Si atunci ma invelesc cu multe paturi si deasupra pun doi saci lipiti pentru a nu-mi ajunge apa pana la piele”. Un singur rand de haine reprezinta atat tinuta de zi cat si pe cea de noapte. “Mai pun pe mine o vesta din blana de oaie cand dorm, mai spune femeia. Este foarte frig si cred ca aici imi voi gasi moartea”. Pe langa pepeni sau rosii, in interiorul tarabei se gasesc inghesuite intr-un colt un sapun si un prosop. “Asta e averea mea, rade Nelu Tontu. Reusesc sa vand toti pepenii, voi avea bani sa-mi intretin familia si sa lucrez pamantul. Nu vand, va fi vai si amar”. Pe langa dormitor, taraba reprezinta si locul unde isi iau masa sau mai joaca o tabla. Taranii au incercat sa-si faca viata cat pot de frumoasa. Daca nu duc lipsa unui loc unde sa-si aseze capul, nu acelasi lucru se poate spune despre locul unde isi fac igiena. “Dimineata ne spalam la cismeaua din piata, povesteste Aglaia Zincu. Dar, ne spalam doar pe fata si maini, caci nu ne putem dezbraca in mijlocul lumii si sa ne sapunim”. Situatia este cu atat mai grava cu cat toaletele ecologice din piete functioneaza pana la ora 20.00, dupa aceea boschetii si spatele blocurilor le iau locul. Sacrificiul lor se masoara in recolta de anul viitor. “Noi ne-am bagat averea in cultivarea pamantului, avem deja datorii, daca nu vindem suntem oameni morti, confirma Vasile Zugra, producator. Banii castigati din vanzare, tot in pamant ii ingropam. Din asta traim…” Desi traiul lor se aseamana cu cel al oamenilor fara casa, taranii s-au invatat cu viata pe care o duc. “Daca adun lunile pe care le-am petrecut dormind pe taraba se transforma in ani, rade Aglaia Zincu. Aceasta este viata noastra…” Somnul la taraba este unul iepuresc. “Sunt o gramada de hoti, declara Vasile Zugra. Asteapta sa adormim si apoi incearca sa ne fure marfa. Dar, mai facem si noi cu randul la dormit si ne pazim legumele…”Scris de Iulia CUCU
