Am întâlnit de-a lungul timpului multe situații critice în care colacul de salvare au fost voluntarii. Cele mai multe dintre ele presupun ajutor oferit în mod voluntar de oameni care nu urmăresc beneficii materiale, ci vor să-și ajute semenii. Întotdeauna i-am admirat pe acești oameni dedicați, implicați, care găsesc mereu timp pentru alții, care nu stau niciodată cu ochii pe ceas și care știu când să-ți zâmbească sau să-ți spună o vorbă de încurajare.
Ei bine, un astfel de om este psihologul Carla Popa, pe care mărturisesc că nu o știu personal, însă, ”o cunosc” de la numeroasele activități care-i poartă semnătura. Și iată că s-au împlinit 7 ani de când psihologul este prezent în mail-urile mele, pe rețelele de socializare și în viața celor pe care îi ajută zi de zi.
Implicarea și devotamentul m-au surprins de fiecare dată, făcându-mă să mă gândesc când are timp să le facă pe toate: casă, serviciu, familie, călătorii, voluntariat etc. Și cred că răspunsul stă în ideea de lider. Cred că atunci când știi să manageriezi o situație, o activitate sau un colectiv, îți este ușor să-i faci pe oameni să te placă și să te urmeze în ceea ce faci.
Am întâlnit tineri voluntari și în alte situații, iar când i-am întrebat de ce participă la activități mi-au răspuns că au trecut prin decepții iar voluntariatul îi ajută să interacționeze cu oamenii, fie vor să ajute pur și simplu. Auzim destul de des despre voluntari sau voluntariat, dar cât suntem de dispuși să le susținem cauza!?!
Cum spuneam mai sus, voluntariatul îi ajută inclusiv pe voluntari. Și ei sunt oameni cu nevoi, cu sentimente și poate că ideea de voluntariat îi ajută să treacă peste frustrări, frici sau chiar decepții, după cum spuneam mai sus. Dacă este să ne întrebăm la ce ajută sau pe cine ajută voluntariatul, iată că indiferent de situație, răspunsul este … OMUL, indiferent dacă este ajutat sau are nevoie de ajutor.
