Fiecare tara si-a stabilit Ziua Nationala in functie de anumite evenimente importante din istoria si viata acestora, fiind sarbatorita, dupa traditie, prin serbari, parade (militare sau artistice), focuri de artificii, adunari festive, picnicuri, concerte, dineuri oficiale etc.
Aproape in toate tarile, populatia isi organizeaza aceasta zi dupa propria dorinta si posibilitati. Pe 4 iulie, este Ziua Independentei Statelor Unite ale Americii, considerata ca zi nationala, americanii sunt foarte mândri de ziua lor, indiferent de nationalitate, toti sunt americani. Este o sarbatoare pasnica, nu defileaza armata, nu ies tancurile pe strazi si nici avioanele nu brazdeaza cerul capitalei.
Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord considera ziua de nastere a Reginei/Regelui, drept zi nationala, serbata cu fast, cu defilarea celebrei garzi regale, dupa care “leii” britanici se duc la picnic.
Nici englezii nu organizeaza defilari cu trupe, tancuri si avioane; si este o tara puternica. Unele tari sarbatoresc de sute de ani aceeasi zi, altele le-au adaptat, dupa cum au curs vremurile. In România, prima zi nationala sarbatorita a fost 10 Mai (cunoscuta ca Ziua Regelui), din 1948 pâna in 1990, Ziua Nationala a fost 23 august, dupa care 1 Decembrie a fost stabilita ca zi nationala.
Ziua Marii Uniri este una de suflet, aproape intima, de liniste si pace, de iubire fata de istoria noastra, fata de inaintasi, de eroiii neamului, de respect fata de toate nationalitatile. Sau asa ar trebuie sa fie.
Nu inteleg de ce trebuie scoasa armata pe strazi, ce vrem sa aratam, de ce zdruncinam linistea si pacea oamenilor cu huruitul blindatelor? Sa lasam oamenii sa se bucure cum le spune inima, sufletul, patriotismul, dragostea fata de tara si neam, mai ales pe timp de pace, nu stau in numarul de tancuri, avioane, tunuri, pusti.
E pace, e sarbatoare, sa ne bucuram. La multi ani, români!, La multi ani, România!
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
