Fiu al domnitorului Vasile Lupu si al Ecaterinei Doamna, Stefanita Lupu a domnit in Moldova, intre 1659 si 1661. Se zice ca pruncul domnesc a fost rasfatatul familiei si doicelor. Uneori, cei din jur il lasau sa-i incalece ca pe cai si il plimbau de parca ar fi fost pe hipodrom. La 12 ani, coconul domnesc s-a trezit vaduvit de rasfat.
Cei care gestionau pe atunci virtutile democratiei din zona, turcii, l-au intemnitat in fortareata Buciulesti-Bistrita, impreuna cu mama si sora Ruxandra, dupa ce logofatul Gheorghe Stefan l-a detronat pe tatal sau. Dupa mai multi ani de captivitate, Poarta Otomana l-a eliberat si l-a numit domnitor. Fireste, Vasile Lupu, tatal, aflat la Constantinopol, a tras binisor sforile pentru urcarea pe tron a vlastarului sau. Vasile Lupu, care se bucura de ospitalitatea turcilor in inchisoarea Edi Kule, a trimis marelui vizir 300 de pungi doldora cu reali, dar si multe giuvaiere si blanuri scumpe. Pentru a nu-si dezminti statutul de gazde ospitaliere, turcii, acesti mari iubitori ai moldovenilor din acele vremuri, l-au pastrat pe Vasile Lupu, ca zalog, tot dupa gratii.
Avea 16 ani Sefanita, atunci când a urcat pe tron. Istoricii spun ca era firav la trup, dar avea o minte agera. Bântuita de o mare seceta, de foame, Moldova avea nevoie de o strategie a evadarii din impas. Facând haz de necaz, unii spun ca in Moldova era, pe la 1660, atâta foamete si degringolada a firii, incât chiar si un genocid ar fi trecut neobservat. Un cronicar zice ca, nemaifiind nimic de mâncat prin tara, oamenii mâncau papură uscată în loc de pâine, măcinând-o uscată. ,,Şi de aceia foamete porecliia şi pre Ştefăniţă Vodă, de-i dziceau Papură Vodă“, citim în cronica.
E drept ca nu doar seceta a fost de vina. Colacul peste toate pupezele l-au pus pradaciunile tatarilor, alţi iubitori de moldoveni, si o invazie de lacuste, dar si pohta lui Constantin Serban, din Tara Româneasca, pofticios care, sprijinit de turci si tatari, ii tot infiltra pretendenti la tron. Apoi, Moldova a fost vizitata si de ciuma. Mai zice un alt cronicar ca Stefanita Voda si-a dat obstescul sfârsit, la doar 20 de ani, in urma campaniei de la Nistru, in 1661, pe când s-a imbolnavit de tifos. Altii spun ca si boierii, in cunoscutul stil mioritic, i-ar fi grabit sfârsitul. Unii vorbesc despre folosirea jungherului, altii fac trimitere la otrava, un medicament celebru folosit în doză necorespunzătoare. Cert este ca lui Stefanita nu prea i-au mâncat câinii din traista. Spatarul Nicolae Milescu, de pilda, nu prea-l avea la inima, intrucât, alaturându-se rivalului la tron, Gheorghe Stefan, a fost lasat fara nas de catre milostivul Stefanita Voda.
Stefanita poarta totusi pe nedrept eticheta de Papura Voda, punându-i-se in cârca domniei mai ales niste nenorociri pe care le-a gasit in viata, atunci când ploconul l-a adus pe tron. El s-a dovedit a fi un bun gospodar, a aparat interesele Moldovei, a intarit relatiile cu vecinii – mai ales cu Tara Româneasca – a dezvoltat comertul si i-a scutit pe tarani de biruri. Când a fost urcat pe tron, zice-se ca mamele isi vindeau pruncii, ca sa nu moara de foame in batatura lor. Preturile la alimente o luasera razna, ca pe vremea lui PontaCrinBocBase.
Boierii, profitând ca si pontacrinbocbasistii, au cumparat mosii imense la preturi de Nana. Altfel spus, Stefanita a gasit dezastru atunci când a fost inscaunat. Imediat dupa ce a preluat sceptrul gestionat de turci, domnitorul a inceput sa puna ordine in tara. Se pare ca, de dupa gratii, Vasile Lupu ii mai soptea câte ceva din strategie. Primul pas: i-a rechemat acasa pe cei bejeniti de fostul domnitor. Pentru ca unele sate erau depopulate, pamânturile ramânând de izbeliste, le-a repopulat cu straini. Dusmanii familiei sale s-au bucurat de toleranta, fiind reprimiti in Divan. Asta nu inseamna ca toleranta a fost zero, pentru ca boierul Vasile Gealaul, care in 1661 a trecut de partea lui Constantin Serban, rivalul lui Stefanita, a fost iute descapatânat.
Daca stam strâmb si judecam fara patima, Stefanita Voda este un nedreptatit al istoriei noastre. Etichetând vremurile pontacrinbocbasisteetc, zicem mereu ca acestea sunt trase la indigo dupa vremea lui Papura Voda, sugerând dezmatul foamei unei mari parţi a populatiei, dezmatul coruptiei si preturilor, dar si haosul din tara. E drept ca Stefanita Voda a gasit asa ceva la urcarea pe tron, dar pâna la intâlnirea cu jungherul/otrava/tifosul a avut onestitatea de a le haitui pe toate acestea. Ceea ce nu e cazul cu… Stiti dumneavoastra ce vreau sa spun…
