Din cauza secetei pedologice prelungite, afacerile viticultorilor au ruginit de tot. Lipsa apei din sol a determinat pierderi considerabile în podgoriile fermierilor băcăuani. Producătorii de struguri aproape că nu mai au ce culege în această toamnă. Pierderile înregistrate sunt de sute de mii de lei.
Proprietarii de plantații viticole din județ se alătură agricultorilor care, în acest an înregistrează pagube imense din cauza lipsei ploilor de peste an. Abia ieșiseră din primăvară, când temperaturile scăzute au pus în pericol vița de vie, că viticultorii au fost puși din nou la încercare de mama-natură. Astfe, au așteptat toată vara să cadă măcar câțivi stropi de ploaie. În zadar, însă, în cele mai multe podgorii, ploile lipsind cu desăvârșire.
„Uscătură. Ciorchini care nu s-au mai format. Pentru că nu a plouat atâta vreme, s-a uscat coarda de anul I, și, parțial, și coarda de anul II. După părerea mea, producțiile sunt mai mici cu cel puțin 45-50 la sută. Dacă nu și mai mult. Au venit comisii, au verificat. și la floarea soarelui, și la porumb, și la vița de vie. O să vedem ce se va mai întâmpla de-acum încolo”, spune dr. Petrică Olteanu, proprietarul a câteva zeci de hectare de viță de vie în zona Răcăciuni.
În anii normali, fermierul reușea să obțină producții de 15-18 tone de struguri la hectar, iar în acest an, abia poate recolta…4-5 tone.
Fabricile de vin, „secate” de intermediarii care vând struguri
Situația se repetă aproape identic și în plantația de viță de vie din zona Traian, deținută de inginerul Eugen Burcă. Aici, lipsa ploilor a dijmuit producțiile de struguri de pe cele zeci de hectare de viță de vie.
„Toată lumea a avut de suferit. Din cauza secetei, avem reduceri de peste 40 la sută din producții. În normal, trebuia să fac 15 tone, pentru că eu produc vin cu Indicație Geografică și atât îmi permite legea. Sigur, aș fi putut obține și 20 de tone. E complicat. De exemplu, în anii din urmă, a fost supraproducție, de nu aveam unde să pun strugurii. Nu prea s-au vândut, pentru că a coborât prea mult prețul. Iar acum, a venit pandemia și nici nu am putut vinde mai nimic din producția de vinuri, noi având și o astfel de fabrică, la Traian. Norocul nostru este, să zicem, că ne-a permis ministerul să dăm câte ceva la distilat”, explică Eugen Burcă.
În aceste condiții, pentru a-și putea asigura materia primă pentru fabrica de vinuri, antreprenorul băcăuan a fost nevoit să caute struguri la podgorenii din județele vecine. Însă, din cauza samsarilor, chiar și aici, prețioasa marfă se vinde la prețuri de peste 1,20 de lei kilogramul. Cert e că probleme vor fi chiar și pe plantațiile de viță de vie din sudul județului. „Eu am avut neajunsuri, lunile trecute, când a căzut grindina în zona mea. Dar, fără discuții că și la mine recolta va fi ceva mai mică față de un an normal, aș zice cu 10-15 la sută. Pentru că a fost secetă, iar planta nu s-a dezvoltat, nici strugurele, așa cum ar fi trebuit”, a declarat Nicolae Huiban, proprietarul unei podgorii de câteva zeci de hectare în zona Vultureni. Potrivit estimărilor, pierderile înregistrate de viticultori depășesc 8.000 de lei pe hectar. Calculat la sutele de hectare de viță de vie afectate de secetă din tot județul, totalul pagubelor ar putea ajunge la sume considerabile.
Irigații, ioc
Cert este că, dacă ar fi existat posibilități de irigare, altfel ar fi stat lucrurile în prezent, în toată agricultura, nu doar în viticultură. Din păcate, sistemele de irigații din aproape tot județul au fost devastate până la dispariție, timp de trei decenii fiind ținta predilectă a hoților de fier vechi. Și asta sub privirea complice a autorităților. „Când aud treaba asta cu irigațiile, dacă aș avea păr în cap, mi l-aș fi smuls. Asta e drama noastră, pentru că, de zeci de ani, am asistat la distrugerea sistemelor de irigații. Păi, aici, la mine, la Răcăciuni, sus pe deal, unde am via, existau posibilități de a se iriga peste 300 de hectare de teren. Acum, nu mai este nimic, le-a distrus pe toate … democrația asta”, mai spune Petrișor Olteanu. Nici în zona Traian sau în sudul județului nu pot fi făcute udări, apa fiind prezentă la adâncimi de peste 200 de metri, iar o eventuală investiție în foraje, nu doar că nu ar putea fi susținută de producătorii agricoli, dar nici nu ar eficientă. În plus, în aceste zone nici nu există cursuri de apă care să asigure irigarea culturilor.
