Acum doi ani, în toamnă, chiar în ziua împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Constantin Teaşcă (25 sept. 1922, Giurgiu) – antrenor de fotbal şi autor de scrieri (şase la număr) despre sportul cu balonul rotund –, am decis ca însemnările mele să poarte titlul „Antrenorul-scriitor: Constantin Teaşcă”.
Vorbeam atunci despre implicarea sa în promovarea fotbalului băcăuan (şi nu numai) pe arena naţională, dar şi despre calităţile vizibile ale cărţilor oferite cititorilor între anii 1962 şi 1989. Mi-am propus atunci ca la 20 februarie 2024, când avea să fie centenarul naşterii lui Eugen Barbu, să amintesc de relaţia de strânsă colaborare dintre cei doi.
Dacă Teaşcă a fost cel care a descoperit şi cultivat valori sportive, Barbu a intuit talentul de cronicar şi istoric, demonstrat de autorul romanului autobiografic „Ce rău v-am făcut?” (Iaşi, Ed. Junimea, 1975), creionându-i un portret marca Eugen Barbu: „Viaţa lui Teaşcă e mai pasionantă decât romanul furtului secolului, se citeşte mai bine decât Rocambole şi Contele de Monte Cristo la un loc, pasionează mai rău decât istoria lui Sharon Tate şi a lui Marilyne Monroe! Piticul a făcut de toate.
A băut cu popa Dicu la Giurgiu. A stat în dreapta reginei Angliei, la campionatele mondiale, a îngropat echipa naţională la Madrid, fără să descalece în Bucureşti, fiind «înălţat» ca Isus Cristos şi readus la cârma tricolorilor, ca s-o mai îngroape o dată la Budapesta. […] Inamic al cârciumii, al culcatului la ore mici, sever propovăduitor al laptelui, ceaiului de mentă şi apei minerale, micul Napoleon vrea să vă povestească în acest serial toate Waterloourile sale”.
Peste doi ani, când vom avea Casa-muzeu „Vasile Alecsandri” în Bacău, entitate care va include semnele creaţiei personalităţilor locului, ne vom opri la momentul Constantin Teaşcă, ilustrat de cele şase volume. În preajma acestora vor sta câteva cărţi cu valoare de document: autorii (scriitori, traducători, filologi etc.) i-au transmis lui Eugen Barbu, în scris, dedicaţii mai mult ori mai puţin convenţionale, încălzite de impresiile de cititor asiduu.
Preţioasele exemplare au fost donate Societăţii Cultural-Știinţifice „Vasile Alecsandri” de un împătimit colecţionar, Ştefan Plăiaşu, fondatorul bibliotecii din Salina Târgu-Ocna. Studentele Andreea-Elena Anchidin şi Ioana-Vanesa Juncu, de la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, au avut privilegiul de a le inventaria, în cadrul practicii de specialitate, şi de a le mângâia cu privirea. Au văzut cum arată concret biografemele lui Roland Barthes sau, indirect, ale lui Eugen Barbu.
Reproducem dedicaţia prozatorului, eseistului şi publicistului Marcel Marcian (1914, Bacău – 2007), datată 1977, cuprinzând o reflecţie pe tema laboratorului de creaţie, o apreciere la adresa destinatarului cărţii şi o confesiune literară.
