Dosarul bradutilor furati de la Oituz s-a ingrosat si cu un caz de dare de mita. Proprietarul pomilor de Craciun a incercat sa mituiasca un politist, insa a cazut el in plasa. Marian L., din localitatea Homocea, judetul Vrancea, a fost arestat pentru 20 de zile.

Cazul bradutilor furati de la Oituz a luat o intorsatura greu de prevazut. Dupa ce s-a ajuns la confiscarea marfii, la amendarea soferului si la intocmirea de dosar penal pentru un lucrator silvic, la sfarsitul saptamanii trecute s-a ajuns la dare de mita. Totul a plecat de la un control efectuat de politistii onesteni in seara de 13 spre 14 decembrie. La ora 23.45, pe drumul forestier Lusunt-Oituz, lucratorii de politie au descope-rit autoutilitara SJ-09910 incarcata cu 175 pomi de Craciun. Intrebat despre documentele de provenienta a marfii, conducatorul auto, Petrache B., in varsta de 30 de ani, din localitatea Homocea, judetul Vrancea, a ridicat din umeri. Respectand procedurile legale, in prima faza, politistii au confiscat marfa si l-au amendat pe sofer cu 500 de lei. Apoi au declansat o serie de investigatii pentru a afla de unde provin bradutii furati. Ancheta care a urmat a scos la iveala faptul ca in spate afacerii cu pomii de Craciun se afla de fapt un padurar si un lucrator de la Ocolul Silvic din Oituz. In ziua de 14 decembrie, ofiterii au dat de urma lucratorului silvic implicat in traficul de braduti. Pe numele lui Marian T., de 38 de ani, din Oituz, s-a intocmit un dosar penal pentru infractiunile de furt si taiere ilegala de arbori. Urmatorul pas pe care urmau sa-l faca anchetatorii era sa-l descopere si pe padurarul dornic de castiguri rapide, in dauna fondului forestier national.

Mita de zece milioane pentru &#8222rezolvarea” dosarului

Desi in mare parte rezolvat, dosarul bradutilor din Oituz s-a ingrosat cu inca un caz-surpriza pentru anchetatori. Tot in ziua de 14 decembrie, ofiterul care instrumenta dosarul respectiv a primit un telefon bulversant. La capatul celalalt al firului se afla proprietarul de drept al bradutilor confiscati, Marian L., din Homocea, judetul Vrancea. Acesta i-a propus politistului un targ &#8222avantajos pentru ambele parti”. Vranceanul urma sa &#8222cotizeze” cu 1000 de lei noi, iar lucratorul de politie sa dea o solutie favorabila in dosarul respectiv. Desi surprins de tupeul lui Marian L., ofiterul a lasat sa se inteleaga ca accepta targul. Dupa ce a incheiat convorbirea cu vranceanul, politistul a sesizat Parchetul de pe langa Tribunal si Departamentul National Anticoruptie, filiala Bacau. S-a pus la cale un flagrant, iar in ziua de 16 decembrie, cand Marian L. a venit sa-i aduca banii ofiterului a avut parte de o mare surpriza. El a fost retinut 24 de ore, iar duminica a ajuns in fata instantei de la Tribunalul Bacau. Pe numele lui s-a emis un mandat de arestare pentru o perioada de 20 de zile, sub acuzatia de dare de mita.

Scris de Lili ADOCHITEI

Incepand de astazi, 19 decembrie 2005, Colegiul National &#8222Ferdinand I” ii va gazdui pe cei mai buni elevi matematicieni si fizicieni din tara, membri ai loturilor largite ale Romaniei la cele doua discipline fundamentale. Si in acest an, inaintea vacantei de iarna, Colegiul National &#8222Ferdinand I” organizeaza cea de-a VIII-a editie a Concursului National de Matematica-Fizica &#8222Gheorghe Vranceanu-Stefan Procopiu”, un concurs interdisciplinar care si-a castigat o reputatie deosebita. Editia din acest an este prima editie cu participare internationala, elevi din Franta si din Republica Moldova confirmand participarea alaturi de concurentii din 34 de judete si din municipiul Bucuresti. Concurentii si profesorii insotitori sunt asteptati sa soseasca astazi, cel mai tarziu pana la orele pranzului. Ieri au sosit la Bacau membrii Comisiei Centrale, aseara fiind stabilite toate detaliile de organizare si desfasurare a concursului. Deschiderea festiva va avea loc astazi, 19 decembrie, la ora 16.00, in Sala &#8222Ateneu”. Marti se va desfasura proba propriu-zisa, obligatorie, cu subiecte de matematica si subiecte de fizica, iar miercuri dimineata fusese programata proba de baraj, la alegere. Dar, in ultimul moment, asa cum era de asteptat, de altfel, a fost operata o modificare in programul stabilit initial, deoarece Ministerul Educatiei si Cercetarii i-a convocat miercuri, in Capitala, pentru o festivitate de premiere, pe toti &#8222olimpicii” distinsi cu premii si mentiuni la fazele internationale ale olimpiadelor scolare. Marturisim ca ne este greu sa intelegem de ce n-a fost aleasa ziua de joi pentru festivitatea de premiere, pentru ca la M.E.C. era cunoscut inca de la inceputul lunii septembrie programul complet al Concursului National &#8222Vranceanu-Procopiu”, la care Ministerul este principalul sponsor. Cum, insa, nici la Minister nu stie stanga ce face dreapta, desfasurarea Concursului National de Matematica si Fizica &#8222Vranceanu-Procopiu” a suferit modificari, toate probele desurandu-se intr-o singura zi, cu proba de baraj marti dupa-amiaza, ceea ce va dubla atat eforturile concurentilor, cat si eforturile comisiilor de evaluare. E de asteptat o confruntare acerba intre reprezentantii Capitalei si cei din judetele Bacau, Cluj, Prahova si Dambovita (premiantii editiei precedente) dar nu sunt excluse surprizele, care dau savoare oricarui concurs. Vom reveni.

Scris de Stefan OLTEANU

La Spitalul Judetean de Urgenta, 80 la suta din aparatele de dializa sunt bune de dat la casare. Externalizarea ar putea fi singura salvare pentru majoritatea sectiilor de dializa din tara. Privatizarea are adepti dar si contestatari. Pana se vor alege apele, bolnavii fac sute de kilometri saptamanal pentru a-si prelungi viata.

Afectiunile renale castiga teren de la an la an, numarul bolnavilor a caror viata depinde de dializa fiind in continua crestere. In judetul Bacau, peste 200 de oameni au nevoie de dializa de doua sau de trei ori pe saptamana. Ei sunt dispersati in teritoriu si trebuie sa ajunga la unul din spitalele care au sectie de dializa: Spitalul Judetean de Urgenta Bacau si Spitalul Municipal Moinesti. Boala le este agravata de neajunsurile si stresul transportului cu masinile vechi si hodorogite ale Serviciului Judetean de Ambulanta. Iarna, cand zapada impiedica ambulantele sa ajunga in localitatile mai izolate, bolnavii trebuie sa iasa &#8222la sosea”, unde asteapta in frig sa fie imbarcati. Uneori ajung cu intarziere la spital, isi pierd randul la aparate si sunt nevoiti sa ramana internati. Investitiile pentru infiintarea unui compartiment de dializa in spitale sau pentru reabilitarea celor existente sunt considerabile. Ministerul Sanatatii a anuntat ca nu-si permite aceste cheltuieli si intentioneaza sa privatizeze serviciul. Numai ca de la anunt si pana la punerea in practica a intentiei pare cale lunga. Iar parerile sunt impartite. Chiar si in judetul Bacau, privatizarea dializei are sustinatori si contestatari.

Parteneriatul public privat, o solutie

La Spitalul Moinesti, sectia de dializa a implinit in luna noiembrie doi ani. A fost realizata &#8222intr-un parteneriat public privat”, dupa cum ne-a declarat dr. Adrian Cotarlet, directorul spitalului. Functioneaza cu cinci aparate si dializeaza 24 de bolnavi din zona Moinesti- Comanesti. &#8222Avem promisiunea firmei Braun ca din luna ianuarie vom avea si al saselea aparat, ceea ce inseamna ca inca cel putin 5 bolnavi vor putea face dializa la Moinesti. Nu suntem conservatori, dar in momentul de fata nu optam pentru privatizare. Cred ca spitalul are forta economica sa modernizeze sectoarele si nu este nevoit sa le externalizeze”. Dr. Cotarlet spune ca a primit oferete pentru privatizarea unor servicii, dar dezavantajoase pentru spital. La Onesti este agreata ideea de parteneriat public privat: spitalul pune la dispozitie spatiul, amenajat deja, iar o firma vine cu aparatele. &#8222Avem aprobarea ministerului pentru o sectie cu 8 aparate si solicitarea din partea unei firme straine de a le aduce si instala, ne-a declarat dr. Doru Androne, director. Astfel, cei 36 de bolnavi dializati din zona nu vor mai fi nevoiti sa bata drumul la Bacau de trei ori pe saptamana”.

Aparatele de la Spitalul Judetean stau sa pice

La Spitalul Judetean de Urgenta Bacau, dializa e la pamant, dupa cum sustine directorul Leonard Rosu, de altfel medic nefrolog. &#8222Daca nu se face ceva urgent, imi pica aparatele. Pentru ca s-au tergiversat investitiile sau privatizarea, am ajuns sa lucrez si in tura a IV-a, cu bolnavi care fac dializa intre 12 noaptea si 5 dimineata. 80 la suta din aparate ar trebui casate. Din luna octombrie tot fac demersuri la minister sa se hotarasca intr-un fel, dar degeaba. S-a blocat externalizarea. Ministrul vrea ca privatizarea sa fie facuta de directorii noi pe care ii va instala. Acum nu exista decat doua variante: fie sa-mi dea ministerul 30 de miliarde pentru investitii, fie sa ne rugam sa nu cada aparatele”. La SJU, de paratele uzate moral si fizic depinde viata a 170 de bolnavi. La nivel national, pentru modernizarea si intretinerea sectiilor de dializa, prea putine raportat la numarul de bolnavi, e nevoie de 35 de milioane de euro. O sedinta de dializa este decontata din fondul de asigurari de sanatate la un pret mult sub cel din strainatate: 2,6 milioane lei fata de peste 120 de euro.

Scris de Doina MINCU

La rubrica &#8222Municipiul vazut de jos”, inaugurata la inceputul anului 2005, reporterii nostri au publicat mai multe reportaje dupa ce au strabatut la pas mai multe cartiere ale Bacaului. Gheraiesti, CFR, TACHE, Serbanesti, Nord, Mioritei s-au aflat in atentia noastra si, mai ales, a locuitorilor din acele zone. Ideea principala care s-a conturat a fost aceea ca autoritatile considera cetatenii din cartierele marginase de &#8222mana a doua”. Argumentul principal este faptul ca oriunde te duci strazile sunt distruse, neasfaltate, fara canalizare, suprainaltate cu bascule de balastru, astfel ca apa rezultata din precipitatii, noroiul format navalesc in curtile si gradinile oamenilor. Pentru a iesi &#8222la oras&#8222 oamenii isi pun cizmele si apoi le lasa, dupa ce scapa de mocirla, prin magazine, la prieteni sau rude care locuiesc la bulevard. Nu-i vorba de o strada, de un cartier, de o ulita, ci de zeci de asemenea drumuri, unde locuiesc cetateni ai municipiului, platitori de taxe si impozite ca si majoritatea celor care locuiesc in centrul orasului.

Dupa aparitia in ziarul DESTEPTAREA a articolului &#8222Municipiul vazut de jos/Raid prin noroiul Bacaului”, in care subiectul era starea deplorabila, acum in prag de iarna, a strazilor Sucevei si Fagului din Cartierul Nord, am primit la redactie mai multe telefoane de la bacauani care locuiesc in Cartierele Serbanesti si Gheraiesti. Doamna Simona Grigoras locuieste pe strada Muncii, in Serbanesti, iar mesajul ei este unul scurt si la obiect: &#8222Este un dezastru unde locuim. Aproape toate strazile din cartier sunt distruse, pline de gropi si noroi. Copiilor le este rusine sa intre in clase plini de noroi pana la genunchi. In zilele ploioase, parintii sunt nevoiti sa-i scoata la strada principala pe umeri, cu roabele. In fiecare an ni se promite . Nimeni nu l-a vazut pe actualul primar decat la televizor. O data nu a venit pe aici poate noaptea si n-am auzit noi”, isi incheie suparata mesajul d-na Grigoras.

Noroi cat casa pe strazi cu denumiri optimiste

Nimeni nu mai stie cine a fost &#8222nasul” strazilor din Serbanesti. Circuland acum prin cartier locuitorii spun ca nu a fost prea inspirat. Dar, cine stie, acum 40 de ani…

Intram pe Luceafarului, apoi pe Ulmului, Muncii, Dorului, Viselor, Licurici, Razoare si ne infundam in Grigore Tabacaru, Gheorghe Vranceanu si Stefan Zeletin, ne incercam norocul pe Triumfului si iesim pe Viitorului. De la cimitir mai sunt cativa generali, maiori si capitani, fiecare, ma gandesc, cu meritele lor in comunitate, insa nu am aflat de ce au fost pedepsiti si expediati la marginea orasului, asa cum sufera si Leon Sakellary, in camp. Toti cetatenii care locuiesc pe aceste strazi trebuie sa iasa pe Barladului sau Romanului. La lumina. Copiii la scoala, maturii la treburile lor, iar mortii la cele vesnice pe Triumfului.

Maria Dascalu a cumparat casa de pe Ulmilor 7 pe 8 noiembrie 1970. &#8222Toti ne-au promis ca se va repara strada. Au mai venit cu balastru, l-au turnat, strada s-a inaltat si apa ne vine in curti, ca nu are unde se duce. Nu este canalizare, toti arunca zoaiele si resturile prin gradini si chiar in strada”, ne spune d-na Maria. Cea mai mare problema este sa duci mortul la groapa. Recent, un vecin a decedat si ne-a apucat noaptea pana am reusit sa ajungem la cimitir. Este jale pe Triumfului”. Mitica Busuioc, de pe aceeasi strada, ne spune ca, impreuna cu vecinul lui Ion Tabarcea a fost de trei ori in audienta la primarul Stavarache. &#8222Mereu ne-a promis ca de la anul vor incepe lucrarile la canalizare. Strada asta are doar 400 de metri si nu costa cat un bulevard. Si noi platim impozite ca orice bacauan si meritam sa traim in conditii mai bune”, este de parere dl Busuioc. Daca dl primar a promis, inseamna ca asa se va intampla. Pe Muncii, aceeasi situatie. O parte din cei care locuiesc pe aceasta strada si-au construit cate o fosa pentru scurgerea apei, altii si-au inaltat fundatiile la garduri pentru a-si proteja casele impotriva apelor. Insa impotriva gropilor si a noroiului nu pot face nimic. Toate celelalte strazi din cartier sunt in aceeasi situatie: noroi, gropi, fara canalizare. Mai spun oamenii ca doar in preajma votarii mai vine cate un candidat si le fac promisiuni, in rest nu vezi picior de functionar al Primariei prin cartier. Singura strada asfaltata este Plaiului, care are deja o vechime de trei ani.

Interzis decedatilor

O data si o data, ar putea spune primarul municipiului vor incepe lucrarile si pe aceste strazi. Si pe Triumfului au inceput. Ea pleaca din Barladului, trece pe langa biserica, cimitir si se termina in Siretului, colt cu Viitorului. S-a montat canalizarea ne povestesc oamenii. &#8222Lucrarile au inceput foarte tarziu, prin toamna. Vedeti ce a ramas dupa constructor. Ii spunem acum strada Plangerii. Practic nu se poate circula, noroiul este pana la glezne. Ne punem cizmele, pungi de plastic si iesim pe Barladului. Lasam incaltarile la magazine, prin curtile celor care stau la strada, ne schimbam si mergem la servici sau pe unde avem treaba. La intoarcere procedam invers. Este chinul de pe pamant. Ganditi-va cum se duc copiii la scoala”, ne spune un locuitor care ne-a rugat sa nu-i dam numele la ziar. In jurul nostru s-au adunat mai multi locuitori de pe strada, femei in varsta care veneau de la biserica, altii se plangeau ca tot noroiul format se scurge in curtea lui. Un fost cetatean urma sa fie dus la cimitir, l-au dat jos din caruta si au vrut sa-l duca pe umeri. A fost imposibil, rudele au fost obligate sa se intoarca si sa-l duca pe Calea Romanului, apoi pe Viitorului, pentru a junge la cimitir. A plecat tocmai de pe Ulmilor si s-a facut noapte pana a fost ingropat. Cum s-o fi simtit el tot circuland pe strazile cu denumiri care mai de care mai…optimiste!

Cititorii se pot intreba ce rost mai au asemenea reportaje acum, cand a venit iarna. La noi iarna tine cate trei – patru luni, dupa care urmeaza primavara ploioasa. Ne putem lesne inchipui cum se descurca inca cinci luni de acum incolo locuitorii de pe Triumfului, de pe Muncii, Viitorului sau Dorului. Toti cei cu care am stat de vorba erau de parere ca planificarea nu a fost buna, lucrarile trebuiau incepute din vara, astfel ca in iarna sa fie terminate toate lucrarile, inclusiv asfaltarea. &#8222Acum ne inchid gura ca ne face strada, insa ne-au lasat cu noroiul la poarta”, imi spunea o batrana care abia iesise din noroi.

Pe Linistei, tot… liniste

In primavara am fost pe strada Linistei din cartierul Gheraiesti. Primisem o reclamatie prin care ni se aducea la cunostinta ca strada a ajuns impracticabila si oamenii au greutati cu transportul mortilor la groapa. Am vorbit atunci cu aproape toti locuitorii de pe strada. Am revenit pe strada vinerea trecuta. Nu s-a schimbat nimic. &#8222A venit intr-o zi un greder si a incercat sa niveleze. Dupa cum vedeti gropile au ramas, in mijlocul ei este o balta imensa, trebuie sa te tii de garduri ca sa treci. Sa vedeti ce spectacol este la catre o inmormantare, ca cimitirul este in capat”, ne spune Ion Modoran. Strada Linistei necesita lucrari de mare avengura. Calea Moldovei s-a inaltat si suprainaltat de-a lungul timpului, iar Linistei a ramas cu mult sub terasamentul principal, astfel ca toata apa din strada, de pe rigole se scurge pe Linistei si o inunda permanent.

P.S. Acum doua saptamani scriam despre strada Sucevei, care a ramas desfundata peste iarna. Atunci, purtatorul de cuvant al Primariei, Ionut Tomescu, ne asigura pe noi, dar si pe locuitori ca strada va fi pregatita pentru iarna, va intra un greder sa niveleze, apoi va fi asternut un covor de balastru. Am revenit duminica pe Sucevei. Nici un semn ca spusele purtatorului de cuvant au prins contur. Problema celor de pe strada a fost rezolvata, un timp, de inghet.Scris de Gheorghe BALTATESCU

Face mioriticul unchias Ion ce face si nu vrea nici o clipa sa mearga copacel pe picioarele sale. Nici acum, cand ultima generatie care-si mai pingeleste anca opincile se pregateste sa evadeze din istorie, nu poate trai fara un protector. A apelat la Fanar si Hohenzollerni. Apoi, obligat de istoria ticaloasa, a dat-o cotita catre diadia Vanea, de la Rasarit. Dar Vanea nu i-a adus decat umilinta, saracie si dictatura, motiv pentru care unchiasul Ion a-nceput sa-si taraie zilele uitandu-se pe cer, an speranta ca doar, doar, o veni uncle Sam, izbavitorul, cu portii – pomana de libertate, verzisori si fericire croite dupa pofta fiecaruia. Unchiul Sam n-a sosit ansa din ceruri, ci firesc, prin labirintul diplomatic burdusit de interese politice si economice. El flutura o portie – prototip de libertate teoretica, dar i-a spus, tot firesc, unchiasului Ion, ca la verzisori si fericire nu poate ajunge decat printr-un mare efort de inspiratie/transpiratie. Asa cum nu ne-a cantat nici diadia Vanea sub balcon serenade de mare amor, la balalaica, nici uncle Sam nu-si v-a ancorda prea mult muschii artistici pentru a zamisli asemenea melodii, la banjo. Cand a fost pusa pe tapet povestea cu intrarea an UE, polonezii, cehii sau ungurii au exprimat rezerve si critici care au curs cu nemiluita peste democratiile occidentale gravide chiar si de toate virtutile anca nenascute. Noi, chemati la referendum, am votat de parca l-am fi prins pe Mesia de pulpana. Atitudinea aceasta nationala lipsita de coloana vertebrala ai face pe altii, prin rotatie istorica, sa ne impuna tot felul de conditii. Iar noi le acceptam fara nici un amendament, ca si cum ni s-ar face o favoare ca suntem lasati sa supravietuim an umbra unora sau altora. Suntem aidoma calicului mitoman cu salvari rupti an fund, dar care-si face un titlu de glorie eterna din faptul ca unul dintre amicii sai ar fi, chipurile, proprietarul celebrei case de moda Versace. De ce Dumnezeu n-am putea avea o atitudine neutrala fundamentata pe munca, eficienta, democratie si demnitate? Costurile evadarii din infern ar fi mult mai mici.

Am fost umilit, saptamana trecuta, atunci cand Presedintele meu a bravat impardonabil spunand ca a avut cu doamna Rice &#8222o discutie andelungata pe tema Transnistriei”, stiut fiind ca aceasta a discutat cu domnia sa printre usi. Cand sa ai &#8222o discutie andelungata” cu un om care, cu protocol si cu vizita feminina obligatorie la toaleta, cu tot, abia binevoieste sa stea an tara ta doar trei ore? Daca am ajuns sa consideram o discutie de cateva minute cu un secretar de stat (care a venit sa primeasca, nu sa ofere) ca fiind andelungata, atunci demnitatea noastra este an mare suferinta. an cartile de istorie citim la nesfarsit despre faptul ca regii, voievozii, domnitorii sau presedintii nostri au fost, de-a pururi, niste fiinte care concureaza, prin competenta si puritatea lor morala, cu sfintii. Daca e asa, cum de-am ajuns an halul an care ne confunda toti cu Ungaria, cred ca avem capitala la Sofia sau Budapesta si anca ne mai canta vechiul imn chiar si la protocolul de grad I ? De ce nu sunt prezente astfel de confuzii an cazul unei tari ca Elvetia, de pilda, care are o populatie de trei ori mai mica decat noi? Pentru ca-n Elvetia se munceste si a existat mereu o strategie rationala de cultivare a demnitatii si eficientei.Scris de Ion FERCU

Un bolnav internat in Spitalul Judetean de Urgenta Bacau a inceput sa putrezeasca. Spatele sau este un amalgam de sange, escare si fecale. Familia reclama ca bolnavul nu a fost ingrijit si nu a mai fost spalat de zile bune. Conducerea spitalului da vina tot pe bolnav, responsabil de sutele de milioane care se cheltuiesc pe „spatele&#8221 sau.

Familia Andronic din Bacau traieste o adevarata drama. Capul familiei Constantin Andronic, de 74 de ani, zace in putrefactie pe patul de spital. In urma cu trei saptamani, batranul a ajuns in stare grava in spital fiind diagnosticat cu peritonita fecaloida. Operat de urgenta, viata sa a fost salvata. Insa, bucuria familiei a fost umbrita in scurt timp. Ca urmare a ingrijirilor acordate in sectia de Anestezie si Terapie Intensiva a Spitalului Judetean de Urgenta Bacau, Constantin Andronic are spatele mancat de escare, iar pielea i s-a transformat intr-o crusta negricioasa imbibata de fecale si sange inchegat. Imaginea este ingrozitoare. Mirosul de putrezit este emanat de fiecare celula a corpului sau. „Prima data am sesizat ce avea tata la spate in urma cu aproximativ doua saptamani, a declarat Cristinel. Am vorbit cu domnul doctor Barcan si acesta l-a operat si l-a pansat. Atunci a fost singura oara cand tatal meu a fost pansat&#8221. Starea batranului se inrautatea pe zi ce trecea, iar escarele inaintau vertiginos pe tot spatele, care a ajuns o masa de sange si crusta negricioasa. Pielea i-a fost macinata de bacterii. „Cum este posibil ca tatal meu sa putrezeasca sub privirile atator medici, se intreaba indignat Cristinel Andronic, fiul bolnavului. Vine infirmiera il sterge pe fata si pleaca. Nu il intoarce. Nu ii face masaj asa cum ar trebui, nici macar nu il uda cu o carpa&#8221. Cristinel Andronic declara ca pentru a preveni ceea ce s-a intamplat a cumparat un colac pentru a-i ridica spatele tatalui de pe asternut, dar personalul medical a precizat ca asa ceva nu ii mai este de nici un folos. „Am vorbit cu doctorii si le-am spus ca platesc eu o salvare, dar sa-l transporte la Iasi sau Bucuresti. Dar, ei mi-au spus ca tata nu e pregatit…&#8221 Ieri, am fost la patul bolnavului, barbatul a ajuns o fleica in putregai acoperita cu o patura. Cand am fost vazuti de personalul medical, tot ce au gasit de cuviinta sa spuna oamenii in halate albe a fost ca nu avem voie sa intram la Anestezie si Terapie Intensiva si ca ceea ce facem noi este „ilegal&#8221.

Bolnavului i-a fost furata proteza din gura

Cristinel Andronic declara ca nu si-a neglijat deloc tatal. „I-am adus asternut curat, am avut grija de el cum stiam mai bine. Am stat langa el. Au fost nopti cand am dormit acolo. Stiu cum se comporta cei de la Anestezie si Terapie Intensiva. Noaptea poti sa mori, nimeni nu vine nici macar sa-ti ude buzele cu apa&#8221. Indignarea fiului este cu atat mai mare cu cat, in urma cu cateva zile, tatalui sau i-a fost furata proteza dentara… „Cum e posibil ca seara cand plec acasa tata sa aiba proteza in gura si dimineata sa nu mai fie, se intreba Cristinel Andronic. Cum poate cineva sa fure proteza din gura unui bolnav? Mai ales ca aici nu poate intra oricine&#8221.

Doctorul nu a avut timp sa-l viziteze

&#8222Bolnavul ar fi trebuit spalat, intors si masat, a declarat dr. Neculai Barcan, medic chirurg. Dar, nu stiu ce s-a intamplat. Azi ma voi ocupa personal de el, credeti-ma ca nu am avut timp saptamana asta&#8221. Familia Andronic sustine ca nu ii reproseaza medicului modul in care a facut interventiile chirurgicale si nici macar medicamentatia prescrisa. „Eu nu am ceva anume cu un doctor sau modul in care el a intervenit pentru a-l insanatosi pe tata, afirma fiul bolnavului. Eu vreau sa stiu cum a ajuns tatal meu sa putrezeasca de viu&#8221.

Conducerea spitalului da vina tot pe bolnav

&#8222Bolnavul a fost neglijat si adus cu peritonita fecaloida, a declarat Leonard Rosu, directorul executiv al SJU. Ceea ce inseamna ca materiile fecale au ajuns in burta. Infectia s-a generalizat si sta pe Terapie de trei saptamani. Constantin Andronic are escare pe tot spatele din cauza ca e imobilizat de atata timp. In plus, se cheltuie sute de milioane pentru a-l tine in viata, iar in toata sectia de Anestezie si Terapie Intensiva exista o singura infirmiera. Un bolnav nu poate fi spalat din doua in doua ore&#8221.Scris de Iulia CUCU

O crima terifianta a zguduit linistea comunei Hemeius. Miercuri seara, Vasile Acatincai (38 de ani) a fost omorat cu un sadism greu de inchipuit de catre Nicolae Aenculesei. Maria Acanticai nici nu si-a recunoscut fiul mutilat ingrozitor. Autorul este arestat preventiv sub acuzatia de omor deosebit de grav.

Miercuri dimineata, Vasile Acatincai si-a luat concubina, pe Lacramioara Dudau si au plecat in satul Andriesesti, comuna Hemeiusi, la un cetatean unde urmau sa transporte niste gunoi de grajd. Cei doi au muncit toata ziua, iar cand a apus soarele au incasat banii s-au pregatit de plecare. Inainte de a ajunge acasa, Vasile si Lacramioara s-au oprit la o crasma, unde au consumat cateva pahare cu alcool. In acelasi local se afla si Nicolae Aenculesei (29 de ani), care si el a baut fara zgarcenie. &#8222Pe la ora 21.00, Vasile a iesit din local, povesteste Lacramioara Dudau. A fost urmat imediat de Nicolae. Cand am ajuns afara, cei doi se bateau. M-am bagat imediat intre ei. Atunci Aenculesei m-a luat pe mine la bataie. A dat cu biciul si cu pumnii, pana cand am cazut. L-am vazut totusi cand a pus mana pe harlet si l-a trosnit pe Vasile in crestetul capului”. Lovitura a fost scurta si fulgeratoare. Desi masiv ca statura, Acatincai s-a prabusit ca fulgerat. Cand si-a vazut barbatul gramada langa caruta, Lacramioara a fugit cat au tinut-o picioarele la postul de politie din Hemeiusi. Pentru ca nu a gasit nici un politist, femeia a facut cale intoarsa la crasma. Numai ca aici nu l-a mai gasit nici pe Vasile, dar nici calul si caruta.

Victima nu mai avea fata

Joi dimineata, un localnic din Andresesti a trait momente terifiante, cand a gasit cadavrul lui Vasile Acatincai. &#8222A fost aruncat in canalul de fuga, spune inca afectat Costica Miron. Era cu fata in sus. De fapt prea mult spus, pentru ca…..vecinul meu nu mai avea nimic din fata. Doar o masa informa de sange si carne zdrobita. Dintii ii erau sfaramati, maxilarul ii atarna, ….capul il avea facut zob. Cred ca a primit vreo 50 de lovituri, daca nu si mai mult”. Cel mai greu incercata a fost mama decedatului, care a simtit ca-si pierde mintile cand si-a vazut copilul atat de mutilat. &#8222Pana si degetele de la maini erau taiate, spune cu lacrimi in ochi Maria Acatincai. Cred ca a izbit criminalul cu harletul in el pana cand l-a terminat”. Cadavrul a fost transportat la morga in vederea efectuarii necropsiei. Medicul legist a stabilit ca moartea s-a datorat unui soc traumatic si hemoragic prin lovituri active repetate, unei fracturi craniene cu infundare, fracturi ale oaselor fetei si mandibulei. Autorul grozaviei a fost arestat imediat dupa descoperirea ramasitelor pamantesti ale lui Vasile Acatincai. Nicolae Aenculesei a fost retinut 24 de ore, iar ieri a ajuns in fata instantei, la Tribunalul Bacau. Pe numele lui s-a emis un mandat de arestare pentru 29 de zile, acuzatia fiind omor deosebit de grav.Scris de Lili ADOCHITEI

Joi, politistii, pompierii si jandarmii bacauani au impartit sinistratilor din judet primele frigidere si televizoare. Cele doua camioane au oprit mai intai in comuna Dofteana, apoi la Onesti, Stefan cel Mare si Urechesti. In zilele urmatoare, vor primi frigidere, televizoare si aragazuri sinistratii din Asau, Agas, Helegiu, Orbeni, Racova Solont si Poduri. Batranica priveste timid catre camioanele incarcate cu frigidere si televizoare. Stie ca este trecuta pe lista beneficiarilor, dar inca se teme sa spere. Nu a avut niciodata un frigider in locuinta ei modesta si donatia politistilor aproape o sperie. &#8222Am ramas fara casa in luna iulie, spune afectata Maria Bors (80 de ani). Au intrat puhoaiele peste agoniseala mea. A ajuns apa pana in dreptul geamurilor. Abia am avut timp sa ma salvezi. Nu aveam cine stie ce acareturi. Dar la varsta mea nu mai am cum sa o iau de la capat. Acum locuiesc la un baiat de al meu”. Batrana spune ca ii este util frigiderul si nici prin gand nu-i trece sa renunte la el. &#8222Maica, am pensie un milion de lei…. Voi cumpara carne. Nu-l las eu gol. Nici prin cap nu-mi trece sa-l vand”. Aparatul frigorific este descarcat din camion de cativa politisti. Cu buletinul in mana, Maria Bors se apropie de ofiterul care tine tabelul. Nu stie insa carte. Semneaza in locul ei unul dintre feciori. Frigiderul este asezat pe zapada, iar fericitii posesori incearca sa gaseasca un mijloc de transport.

Unii sinistrati vand frigiderele pe nimic

Vestea despre camioanele cu ajutoare circula ca vantul in Dofteana. Curand tapsanul de langa postul de politie se umple de lume. Oamenii care nu s-au auzit strigati de politistul cu lista miraculoasa au inceput sa vocifereze. &#8222Da mie de ce nu-mi da nimic ca si eu sunt necajita, spune furioasa o femeie mai inchisa la culoare. Sunt sinistrata si nu am primit nici o scandura macar”. Politistii incearca sa faca ordine. Mai putin primarul, care nu a avut grija ca actiunea de distribuire a ajutoarelor sa decurga cat mai rapid. &#8222Eu am anuntat oamenii, se justifica primarul. Au venit mai de dimineata si au asteptat camioanele, dar s-au plictisit. Acum nu-i mai gasesc. Beneficiarii ajutoarelor au fost alesi ditre sinistratii care nu au mai primit ajutoare. Nu stiu daca toti se bucura de bunurile primite. Cam zece la suta dintre ei isi vor vinde televizorul sau frigiderul”. Oamenii se jura insa ca nu fac specula cu ajutoarele, mai ales ca acestea sunt inca in tipla.

Rromii din Gura Vaii i-au amenintat pe sinistrati

In Onesti repatizarea aparaturii electrocasnice decurge intr-o ordine deplina. Comandantul politiei, comisarul sef Emil Morosanu a aliniat sinistratii ca la armata. In momentul in care este strigat, beneficiarul merge la camion si primeste frigiderul sau televizorul. &#8222Sunt din Valea Seaca si am 11 copii, spune Viorel Anghel. Nu am ramas fara casa in urma inundatiilor, dar nici nu pot locui in ea. Atunci, cand cu puhoaiele, nu am reusit sa ne salvam decat vietile. Toata vara am muncit ca sa amenajam o camera unde sa stam iarna aceasta. Anul viitor ne vom construi alta casa. Acum am primit un televizor, dar mai mare nevoie avem de un aragaz. Zicem bogdaproste si pentru acesta”. Din Gura Vaii sunt 36 de sinistrati care au primit ajutoare de la Ministerul Administratiei si Internelor. Pentru ca ei sa ajunga in siguranta acasa, comisarul sef Emil Morosanu le-a pus la dispozitie un camion pentru transportul bunurilor pana in comuna. &#8222Imi este cam teama sa ma duc cu televizorul acasa, ne spune o batranica. Dimineata, cand am venit la Onesti, m-au oprit mai multi tigani din Gura Vaii. Mi-au spus ca daca romanii primesc ajutoare ii vor astepta la intoarcere si ii vor lasa fara bunuri. Daca va fi asa, mai bine nu ma duc acasa”. Comandantul Politiei Onesti insa este la curent cu amenintarea rromilor. &#8222Am trimis acolo mai multi politisti care sa ajute sinistratii sa ajunga cu bine acasa. Orice incercare a rromilor de a intra in posesia televizoarelor sau frigiderelor va fi sortita esecului”, afirma comisarul sef Emil Morosanu. Intr-o jumatate de ora camionele golite pe jumatate pleaca in tromba din Onesti. Urmatoarea stationare – comuna Stefan cel Mare.Scris de Lili ADOCHITEI

180 de cereri au fost anregistrate la Consilul Local Buhusi, din perspectiva retrocedarii unor suprafete de teren, conform prevederilor legii nr. 2047/2005. Unele solicitari sunt de-a dreptul spectaculoase. Este revendicat imobilul si terenul aferent al fabricii de mobila, de catre Budau Cornelia, Vasiliu Carmen si Cretu Liliana. Temeiul acestei solicitari al constituie faptul ca prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular Buhusi, nr. 3572, din 21 martie 1953, imobilul si terenul fabricii de mobila au trecut an proprietatea statului, din proprietatea particulara a lui Vasiliu Dumitru. Si astazi, buhusenii denumesc, prin traditie, aceasta fabrica tot asa, ca an anii &#821650: Vasiliu. Exista ansa o problema: imobilul trebuia revendicat de catre mostenitori conform prevederilor legii nr. 10 /2001. Probabil vor fi gasite modalitatile legale care sa ofere satisfactie mostenitorilor.Bucuresteanca Lacrima Ciorbea, reprezentand-o pe frantuzoaica Elvira Bianu, solicita, antre altele, retrocedarea unei suprafete de 2.000 m.p situata an strada Ionel Mota. Aceasta strada nu mai exista, ansa, an nomenclatorul edililor, de foarte mult timp.Trebuie reconstruita&#8230memoria colectiva a orasului pentru ca arhiva&#8230 Din vecinatatile precizate se pare ca este vorba despre un teren pe care este amplasata Gradina Zoologica. Au fost solicitate informatii suplimentare de la semnatarul cererii. Vor fi evacuati leii, ursii et comp? Nemteanul Constantin Munteanu revendica o suprafata de aproape 2000 de m.p. pe care este amplasat Satul de vacanta Runc. Tot din perimetrul acestei locatii solicita o suprafata de 2 400 m.p. chiar paznicul Satului de vacanta, Vasile Stoian. Parohia &#8222Sf. anviere” revendica dreptul de proprietate asupra cimitirului central al orasului, aflat an coasta bisericii &#8222Sf. Nicolae”. Acum, cimitirul central este considerat ca fiind domeniu public, administrat de Consiliul Local. Catre parohia &#8222Sf. anviere” a fost trimisa o adresa prin care se solicita noi argumente an favoarea acestei solicitari. Reprezentantii Consiliului Local Buhusi spun ca au analizat toate cele 180 de cereri formulate. Unele dintre ele au fost si rezolvate. Pentru multe altele sunt asteptate noi documente prin care sa se demonstreze ca statul roman a luat cu japca aceste terenuri.

Scris de Ion FERCU