Realitatea contemporană ne întâmpină cu o ficțiune: noi suntem deștepți, ceilalți sunt proști.
Dihotomia prost/deștept este la mare modă și ne este băgată pe gât prin orice metodă posibilă. La școală trebuie să fii mai deștept, pe stradă trebuie să le-o tragi la gioale la proști, acasă trebuie să demonstrezi mereu că ești ăla inteligent, chiar și la TV ni se spune să încercăm să fim mai înțelepți decât alții și să cumpărăm produsul X sau Y.
Problemele apar, însă, în momentul în care mulți chiar și cred că sunt deștepți, deși nu e cazul. Și, din păcate, ultimii ani ne-au demonstrat că inteligența este un deziderat pentru foarte mulți dintre compatrioți. Într-un efort de a-i mai scuti puțin de asprimea epitetelor, li se spune „analfabeți funcțional”.
Ceea ce după unele păreri este complet greșit, analfabeți fiind doar cei care nu știu să deosebească literele, cei care, deși știu să citească, nu înțeleg nimic trebuind să fie numiți, pur și simplu, „idioți”.
Mai surprinzător este, însă, că, odată ce accesul la învățământul superior a fost mult mai ușor după 1990 și că Internetul ar fi trebuit să ofere acces facil la informație, inteligența românilor nu a dat semne că s-ar fi ridicat la cer; ba chiar din contra… foarte mulți observatori remarcă faptul că pentru tot mai mult concetățeni devine tot mai greu să înțeleagă lucruri simple.
Totuși, să nu fim răutăcioși; în foarte multe părți ale lumii se remarcă o scădere a IQ-ului pe măsură ce accesul la mijloacele de comunicare în masă devine tot mai ușor. Și asta pentru că, media, în loc să-și mențină ridicată ștacheta și să ceară publicului să se ridice la nivelul impus, a preferat să se coboare ea la nivelul publicului.
În aceste condiții de ce să ne mai mirăm că o fătucă a sărit gardul la grădina zoologică că să-și facă selfie cu ursul?! Sau că unii fac «live» la volan și sfârșesc zdrobiți în accidente?!
