Valencia. Orasul Artelor si al Stiintelor: o minune care a rasarit dintr-un proiect de vis, la inceputul anilor ’90, pe albia desecata a fluviului Turia, cel care a fost deviat, din cauza faptului ca a provocat in 1957 un adevarat potop in oras. Ciutat de les Arts i les Ciències este o bijuterie arhitectonica de referinta europeana. Când te apropii de acest complex revolutionar ai impresia ca un Jules Verne al zilelor noastre a imaginat asa ceva. Nici cârcotasii cu staif ai domeniului n-au strâmbat o clipa din nas in fata acestei realizari.
Complexul este materie de studiu pentru cei interesati de proiectarea si arhitectura futurista. Aici, prezentul a luat-o razna, evadând in viitor. Peste tot dai nas in nas cu fabulosul. La Ciutat de les Arts i les Ciències stai la rând ca la un fel de Mecca. Aşteptând sa intri, te gândeşti ce anume ar trebui sa vizitezi, ca orice român haituit de lipsa de timp. Daca n-ai nepotii / copiii cu tine, te poate apuca jalea, stiind ce miracole te asteapta. Aici nu exista ghizi (nu i-am vazut noi?), ci doar vânzatori de bilete si niste supraveghetori discreti. Indicatoarele, pliantele care prezinta complexul sunt atât de clare, ofera informatii atât de diverse, incât nu duci dorul ghizilor. Ciutat de les Arts i les Ciències, paradisul tâncilor, dar si al celor care sunt pasionati de tainele stiintei, este o poveste de vis. Daca Valencia este asediata de turisti, si aceasta minune are mari merite.
Asteptând rândul, ca si alte zeci de grupuri, te gândesti care ar putea fi optiunea ta: Muzeul Stiintelor, Opera Reina Sofia, Oceanograful, gradinile L’Umbracle, cinematograful Imax?… Orice alegere este fericita, orice renuntare provoaca dezamagiri. N-am dat cu banul. Am ales Oceanograful, recomandat ca fiind cel mai mare parc acvatic din Europa. Era pur si simplu asediat de vizitatori. Pruncii de la gradinita erau cei mai entuziasmati. I-am vazut facând popasuri în fata acvariilor uriase, pentru a servi gustarea. Numai la mâncare nu le era mintea… O lume subacvatica de poveste. Balene, rechini, delfini, caluti de mare, pesti de toate felurile… Treci prin mijlocul acvariilor, prin tuneluri imense, si ai impresia ca te afli intr-un submarin special care te ajuta sa vezi totul. Cu putina imaginatie, poti crede ca joci chiar rolul unui scafandru care exploreaza cu indrazneala, printre rechini si balene. In habitate speciale se afla pinguini, morse, foci. Colonii, colonii… Coabitarea acestora cu ingrijitorii este grozava. La suprafata, in jurul Oceanografului se afla pasari de pe toate meridianele, dar si diferite mamifere acvatice. Alergam de aici catre delfinariu. Nu sunt pâna acolo decât câtiva zeci de metri. Spectacolul, cu vreo zece delfini si mai multi dresori, este de vis. Bazinul este imens. Numerele de dresaj sunt atât de variate, iar dresorii, mari prieteni ai delfinilor, induc sentimentul ca sunt, si ei, niste fiinte acvatice speciale. Tribunele, freamat si aplauze…
Apoi putină tristete pentru ceea ce nu mai putem vizita din Ciutat de les Arts i les Ciències. Timpul… Prietenii spanioli, insotitorii nostri, spun ca la Muzeul Stiintelor am fi avut ocazia sa ne intrebam, cu indreptatire, de ce Dumnezeu ne-or fi chinuit ani de zile profii de fizica si astronomie ca sa pricepem ceea ce aici este este foarte simplu explicat. Imax, cu un ecran concav de 100 m.p., cinematograful care a luat-o razna de tot in viitor, ne-ar fi oferit o proiectie care ar fi asezat in mare umbra cimematograful contemporan obisnuit… Etc. Poate alta data.
