Zilnic, presedintele Basescu ne tine agenda ocupata cu diferite subiecte bomba, cu scandaluri imaginare in care sunt implicati diferiti ministrii ori politicieni, marea lor majoritate inamici declarati ai presedintelui. Nu vreau sa iau apararea acestor domni, nu le plang de mila si asta pentru ca marea lor majoritate au multe bube in cap. Dar asta nu inseamna ca agenda noastra zilnica trebuie sa se incadreze perfect intre toanele ocupantului fotoliului de la Cotroceni. Din momentul in care a ajuns presedinte, Traian Basescu nu s-a arupt” de apucaturile sale de presedinte de partid. Acum, privind retroactiv imi dau seama ca nici nu prea avea cum. Curios este faptul ca toti analistii consacrati, jurnalistii de la Bucuresti ori formatorii de opinie se arunca in valurile provocate de scandalurile lui Basescu fara a sta prea mult pe ganduri.
Nu as fi scris despre presedinte din simplu motiv ca nu mi se pare un om interesant. Singura diferenta intre dumnealui si oricare om politic este faptul ca Basescu este un animal politic periculos care nu are niciun fel de scrupule. Si care, pana in acest moment nu a pierdut niciodata. De data aceasta nu am mai rabdat. Nu ca ar interesa pe cineva din varfurile oamenilor politici ceea ce scriu eu, insa am impresia ca trec pe langa noi chestiuni grave pe care nu le noteaza nimeni. Nu se discuta despre ele, nu se consuma minutele emisiunilor pentru a prezenta aceste subiecte. Nici macar adversarii lui Basescu nu au pornit la atac. Poate cea mai importanta stire de anul acesta este legata de vizita presedintelui rus Vladimir Putin in Bulgaria. Vizita incununata de succese. Succese care, in mod normal, ar trebui sa dea de gandit oricarui presedinte normal la cap, mai ales a unui presedinte al Romaniei. Care a fost raspunsul si reactia lui Basescu? A tinut un discurs la Cotroceni in care a atacat-o brutal pe Norica Nicolai. Niciun fel de referire la vizita lui Putin in tara vecina. Si asta in conditiile in care, conform Constitutiei, presedintele Romaniei este principalul artizan al politicii externe. Nu am vazut niciun analist sa faca referire la acest lucru. Chiar daca, repet, intr-o tara cu politicieni normali ca creier, acesta ar fi fost subiectul principal. In schimb, ni se serveste in fiecare zi doar o opera de trei parale, in episoade stabilite in functie de toanele presedintelui si de interesele sale politice zilnice. De parca Romania ar fi un stat semidemocratic, in care dorintele liderului se transforma brusc in agenda zilnica a societatii.Scris de Ionut Avram
Opera de trei parale
