Occidentalii, capitaliști cu vechime, trăitori în țări dezvoltate, visează la satele noastre neatinse de civilizație, la casele acoperite cu șindrilă și porțile sculptate, la pajiștile și oile care pasc liber, pe unde voiesc ciobanii, adică și pe proprietățile vecinilor. Noi visăm la autostrăzile lor, la salariile lor, la stabilitatea sistemului lor.
Ei admiră Capra, Ursul, bulzul, palinca, noi, autostrăzile, parcurile, târgurile de Crăciun din Austria, pistele de biciclete din Olanda. Dacă ar avea drumuri bune, canalizare și internet în toate localitățile rurale, România ar fi țara ideală. Lipsesc banii, cel puțin așa ni se spune mereu.
Adică „obrazul subțire” nu se potrivește cu buzunarul gol. Eu cred că nu e vorba despre bani, ci despre minte. „Vrem o țară ca afară” strigăm noi, în piață, dar când trebuie să facem schimbările care ne-ar ajuta să trăim ca „afară”, iarăși strigăm. Nu ne plac regulile, taxele, sancțiunile, nu ne place să curățăm trotuarul din fața casei, să ne trezim dimineața, în weekend, pentru a participa la acțiuni publice. Nu e foarte complicat: trebuie să ne schimbăm ca națiune și să scuturăm lăcomia, lenea și mârlănia de la vârf, să ne amintim că avem bunici cu care ne mândrim și să ne purtăm ca ei.
Dacă vom alege, în continuare, să închidem ochii la marile compromisuri pentru ca și noi să beneficiem de mici compromisuri sau indulgențe, nu vom avea dreptul să ne plângem. E adevărat că peștele se strică de la cap, dar și intestinele strică proximitatea. Cât să mai așteptăm să curețe alții branhiile? De ce nu începem noi această operațiune de igienizare?
Poate va fi greu un an, doi, trei, apoi vom descoperi că un stat corect permite celor care sunt corecți să trăiască așa cum merită și cum își doresc. Ca să fim conduși de „Sfatul Bătrânilor”, și nu de „Adunarea Cațavencilor” ahtiați după funcții, adunare în care se duc, zilnic, bătălii pentru colaci și bomboane, ar trebui să fim și noi un pic mai bătrâni la minte.
