Nimic nu este mai mulțumitor în viață decât atunci când faci un bine cuiva, iar acest sentiment este amplificat atunci când aduci un zâmbet pe chipul unui copil. Colleen și Arnis Benthal, doi cetățeni americani din Dewitt, Arkansas, au reușit să creeze un astfel de impact prin înființarea Grădiniței Benthal din Bacău, România.
Colleen și Arnis au vizitat pentru prima dată România acum 25 de ani, făcând parte dintr-o echipă de medici ce sprijinea comunitățile rurale. Lucrau prin intermediul Asociației Baptiste, iar primul lor contact cu România a fost la Tecuci. „Am avut de ales între Tecuci și Giurgiu. O parte din echipă a mers la Giurgiu, iar o parte la Tecuci. Așa am ajuns eu la Tecuci”, ne-a povestit Colleen. Impresiile lor inițiale despre Tecuci nu au fost tocmai fericite. „Prima impresie a fost de…sărăcie, infrastructură foarte slabă, dar imediat am avut o conexiune foarte bună cu oamenii, aceștia fiind foarte deschiși și prietenoși. Foarte generoși și gata să îți ofere tot ce au mai bun”, a adăugat Colleen. De atunci, au revenit în România anual, cu excepția anilor de pandemie. În 2013, au continuat vizitele ca turiști.
Grădinița Benthal din Bacău a fost inaugurată în 2015, iar Colleen și Arnis au vizitat-o de mai multe ori. Ultima vizită a avut loc acum doi ani, când au remarcat îmbunătățirile evidente. „În oraș, am observat că s-au mai îmbunătățit străzile. Aici, în grădiniță, trebuie să remarc echipa care s-a îmbunătățit considerabil. Se văd schimbările la profesori care dețin controlul și au metode de învățare foarte bune. Copiii de 3 ani se comportă foarte bine și ascultă instrucțiunile”, a spus Colleen. „Ne place foarte mult în Bacău și peste tot în România, doar că este foarte departe, din păcate. Îmi plac foarte mult oamenii de aici și am o plăcere deosebită să stau de vorbă cu ei”, a adăugat Arnis.
Cei doi americani locuiesc, când vin în Bacău, la Rodica și Costel Tomoșoschi, cei care conduc Grădinițele Benthal din Bacău și Tecuci, în cadrul Fundației Inimi Slujitoare. „Așa am început. Cu Fundația Inimi Slujitoare, care a avut această viziune de a dezvolta proiecte educaționale. Pe lângă activitățile noastre din grădinițe, fundația mai sprijină și oameni cu posibilități reduse”, a precizat Rodica Tomoșoschi.
Colleen a lucrat ca asistentă medicală și a făcut mult voluntariat, ceea ce a adus-o în România cu echipele medicale. Arnis a lucrat în vânzări-distribuție de instalații și sisteme electrice. Acum sunt amândoi pensionari. „Suntem căsătoriți de 53 de ani. Avem aniversarea acum în iunie. De atât timp mă suportă Colleen. Avem un fiu și două nepoate”, a spus Arnis, glumind dar și cu mândrie. „Copiii sunt viitorul și trebuie investit în ei, iar noi suntem privilegiați că facem parte din acest proiect pe care dorim să-l sprijinim și să-l consolidăm în continuare. Pentru viitor, e ok cu aceste două grădinițe atât timp cât acești doi oameni (Rodica și Costel) sunt implicați”, a afirmat Colleen.
Costel Tomoșoschi, care manageriază grădinițele, a explicat: „Practic, viziunea a fost a noastră. Ei doar au venit și au ajutat și au susținut. Prima dată când i-am văzut implicați pe un proiect pe sănătate, mi-au plăcut foarte mult. Apoi ni s-au alăturat în proiectul de la Tecuci unde au venit cu toate resursele lor personale, și materiale, și umane, absolut totul. Așa că au avut un rol extrem de important pentru noi.”
Întorcându-ne la Colleen și Arnis, i-am întrebat de ce au ales România. Colleen a răspuns surprinzător: „Nu eu am ales România. România m-a ales pe mine”. A fost invitată de un coleg american să se alăture unei echipe de medici care venea în România, și a fost dragoste la prima vedere. Acum, cei doi americani consideră România fabuloasă. Au vizitat locuri extraordinare precum Delta Dunării, Lacu Roșu, Cazanele Dunării, Transfăgărășanul, Transalpina și multe altele.
Concluzionând întâlnirea noastră, redăm cuvintele lui Colleen Benthal: „Pentru a construi relații, cred că trebuie să te întorci în aceeași zonă și să te angajezi cu oamenii. Sper să mă opresc, să mă bucur și să satisfac nevoile lor dacă este posibil!”
