Discuție mai veche cu Ștefan Olteanu. Decanul de vârstă al jurnaliștilor sportivi băcăuani își povestește viața. Iar viața sa se împletește cu meseria. Spune la un moment dat nea’ Fănică: „Doamne, câte satisfacții am avut! Și asta pentru că am avut un sport binecuvântat. Binecuvântat de oameni, nu doar de profesioniști”. Astăzi, sportul băcăuan își potrivește mai greu pașii. Și când reușește, o face numai și numai datorită oamenilor și a profesioniștilor. Sună plat, dar e perfect adevărat. Două exemple. Exemple…vii.
Aflate la poluri opuse ca vârstă. Echipa de volei feminin Știința reprezintă port-stindardul sporturilor de echipă din Bacău. Garantul ei, se știe, este Florin Grapă. În această iarnă, antrenorul a dorit să-și întărească trupa. A adus la echipă un „universal” din Peru și ar mai fi existat o variantă de transfer pe filiera cubaneză. Cu toate că Știința beneficiază de un parteneriat cu Consiliul Județean Bacău- sau poate tocmai de aceea- Grapă nu a vrut să riște: „Nu știam dacă mă pot încadra financiar. Măsor de zece ori înainte de a tăia o singură dată și uneori nici măcar nu tai pentru că nu sunt banii mei. Răspund pentru ei”.
Când îl auzi pe profesorul universitar doctor de 65 de ani, îți aduci aminte de toți consilierii locali de pe vremea lui Stavarache care, întrebați de finanțările „fără număr, fără număr” pe care le aprobau fluierând pentru divizionara C de fotbal ASSC Bacău, ridicau din umeri: „De unde să știm noi?”. Celălalt exemplu îl oferă Dani Martin.
La 19 de ani, înotătorul CSM Bacău este singurul sportiv băcăuan calificat pentru Olimpiada de la Tokyo. Întrebare șablon pentru rubrica „(S)PORTretul săptămânii: „Dani Martin nu poate trăi fără…”. Răspuns: „Ar fi scontat să răspund «fără înot». Adevarul este însă că nu pot trăi fără un scop, fără un țel. În plan profesional și în plan uman”. Oameni și profesioniști, profesioniști și oameni.
