Dacă te uiți pe Decretul care a instaurat starea de urgență nu o să vezi nimic concret. Sau aproape nimic. O mulțime de generalități dar, atent strecurate prin textul stufos, se găsesc niște paragrafe foarte interesante. De exemplu, este unul care dă liber înlocuirii fără probleme a șefilor de instituții din Sănătate.
Directorii pot fi schimbați rapid și înlocuiți fără concurs cu persoane care nici nu trebuie să fie funcționari publici. Mai e un paragraf foarte interesant care da voie să se cumpere medicamente la prețuri mai mari decât cel limitat de Ministerul Sănătății.
Adică, firma prietenului X mărește prețul medicamentului cu 1000% iar Statul îl cumpără deși tot în Decret se spune că Guvernul ar putea îngheța prețul. Punem pariu că nu vor fi blocări de prețuri?! Păi cum altfel să facă prietenii lor profitul cât China? Evident, acestea sunt fapte nu doar imorale dar și ilegale.
Nu e problema, Decretul spune că Guvernul poate cere ștergerea continutuluide pe Internet sau blocarea accesului la rețea ca să combată știrile false despre epidemia de coronavirus. Nu spune, însă, cine stabilește dacă o știre este reală sau falsă. În acest timp situația cazurilor de coronavirus pare că bate pasul pe loc cifrele oficiale fiind extrem de încurajatoare.
Doar că acesta situație pare ea însăși un fake news cât casa deoarece în România se fac extrem de puține teste pentru a depista dacă un bolnav are sau nu noul coronavirus. De exemplu, Italia a făcut până pe 12 martie nu mai puțin de 86.000 de teste iar România a făcut până luni doar vreo 3.000. Coreea de Sud a făcut 4.800 de teste la milionul de locuitori, România, doar vreo 180. Optimismul guvernamental ar trebui luat, din acest motiv, cu foarte multă sare.
