Câteva fetițe forțează o alta să stea în genunchi și o iau la bătaie. Totul este filmat cu telefonul și urcat pe rețelele sociale. Pentru că nu este vorba despre bătaie, despre suferință fizică. Nu! Este vorba despre umilință. Victima se poate ridica după ce a primit bumbăceala, vânătăile se vindecă, lacrimile se șterg. Dar nu e suficient. E nevoie ca victima să fie umilită, ca toată lumea să-i vadă suferința și, mai ales, trebuie ca victima să poarte stigmatul de victimă toată viața. Un astfel de clip nu se șterge de pe rețelele sociale; mereu se va găsi cineva care să-l urce după ce va fi fost șters.
Este bullyingul perpetuu, hărțuirea sistematică a unei victime care nu se poate apăra și a cărei viață este distrusă. E același lucru cu a publica mereu și mereu fotografia unui viol afișând și date despre victimă: nume, vârstă, adresă. Clipul a fost filmat în România, undeva într-un județ din sudul țării. S-a împrăștiat imediat pe rețelele sociale. Și, dintr-o dată, presa, care o făcea pe moralista și măcănea despre bullying, despre victime și despre toată salata asta ipocrită, presa a tăcut. Brusc și vinovat. Cu câteva excepții, nimeni nu a avut curajul să aducă în discuție clipul. Să vorbească despre victimă. Despre agresori. Despre niște copii care au luat-o rău de tot pe arătură. Mai rău, agresorii sunt cocolișiți și protejați. Mâine o să aflăm că, de fapt, victima era de vină, o fi spus ea ceva nepotrivit, merita să fie bătută și umilită! Și, apoi, ce mare lucru?! Doar, ni se spune de la cel mai înalt nivel, copiii se obişnuiesc repede, chiar şi cu lucruri mai puţin plăcute. Da, presa tace. Tac televiziunile, tac ziarele centrale, site-urile de știri. Acei copii nu au învățat în manualele școlare cum să-și bată colegii. Nici nu li s-a predat la clasă cum să-i umilească, cum să-i pună pe rețelele sociale și să stoarcă „like”-uri de la cei care le văd isprăvile.
Toate acestea le-au putut învăța doar de la televizor, de pe Internet, de pe rețelele sociale. Deschideți televizorul pe un canal de desene animate și veți vedea câtă violență gratuită este. Știrile abundă în violențe. Pe rețelele sociale se repostează știri despre cum unii „i-au umilit” pe alții. Relațiile de putere se descriu în termeni de supunere. X e mai puternic decât Y deoarece l-a făcut să sufere: l-a agresat (verbal sau fizic) și apoi l-a făcut de râs expunând public această agresiune. Starlete de doi lei devin celebre după ce înjură o altă vedetă, anonimi devin cunoscuți pentru că au luat în șuturi un simbol. România se apropie tot mai mult de definiția unui stat eșuat.
