Repere în istoria filosofiei dreptului (Editura Wolters Kluwer, România), ultima aparitie editoriala a universitarului Stefan Munteanu, „este o invitatie (…) catre dezbaterile aprinse si catre marii gânditori care au influentat cercetarile în domeniul filosofiei dreptului”, dupa cum marturiseste autorul însusi. Spirit interdisciplinar, cu elevata vocatie polemica, aruncând fericite punti între universul filosofic si cel al dreptului, filosoful-jurist evidentiaza, prin originalele reflectii, noi orizonturi ale cugetarii unor gânditori precum Socrate, Platon, Aristotel, Hugo Grotius, Immanuel Kant, Hegel sau John Rawls. Socrate este aplaudat pentru realizarea distinctiei clare dintre „legile unei justitii divine si legile statului”, dar si pentru faptul ca „prin atitudinea sa teoretica si practica a provocat o adeziune în favoarea dreptului, o legitimare a încercarilor de a întemeia pe cale rationala” autoritatea regulilor de drept. Platon, deschizator de drum „catre adevar si dreptate”, este aparat în fata lui Karl Popper, cel care afirma despre acesta: „Niciodata nu si-a rostit cineva mai raspicat ostilitatea fata de individ. Iar aceasta ura este adânc înradacinata în dualismul fundamental al lui Platon; acesta ura individul si libertatea sa, asa cum ura vanitatea experientelor particulare”… Distinctia dintre dreptul natural si dreptul pozitiv este apreciata ca fiind vedeta discursului lui Aristotel, cel care apreciaza ca „a înfaptui acte drepte înseamna a respecta dispozitiile legale care prescriu un mod de viata în conformitate cu virtutea”. Lui Hugo Grotius, „întemeietorul scolii moderne a dreptului natural”, ca rationalitate a naturii, îi este relevata vocatia filosofica de teoretician al dreptului si contributia sa la separarea dreptului divin de dreptul de stat. Interesante sunt si deosebirile pe care autorul le sesizeaza între conceptia acestuia despre contractul social si cea a lui J.J. Rousseau. Tulburatoarele conotatii kantiene ale imperativului categoric devin sprijin pentru întelegerea dreptului ca totalitate a „conditiilor conform carora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertatii”. Cu Hegel sunt sintetizate principiile filosofiei dreptului, conceptul de libertate, raportul dintre vointa, libertate si drept, dar si meritul sistemului de drept hegelian care vizeaza „recunoasterea mutuala între indivizi” (…) si „încorporarea moralitatii”. John Rawls, filosof al moralei, politicii si justitiei, îi ofera autorului posibilitatea de a decripta esenta principiilor „dreptatii ca impartialitate”, un adevarat pariu al contemporaneitatii. Un capitol special, Recenzii si însemnari, ne prilejuieste fericite întâlniri cu Rudolf von Ihering (lupta pentru justitie), Hans Kelsen (filosofia juridica), Max Weber (etica protestanta si capitalismul rational modern), John Stuart Mill (principiile libertatii) si K.R. Popper (dusmanii societatii deschise). Texte de referinta selectate foarte inspirat din Platon („Republica”), Aristotel („Etica nicomahica”), Hegel (Principiile filosofiei dreptului”), si Mircea Djuvara („Filosofia dreptului”) invita la reflectie si completeaza grozav tabloul unei perspective cuceritoare si originale pe care Stefan Munteanu o deschide asupra istoriei filosofiei dreptului.
Ion Fercu
O perspectiva originala asupra istoriei filosofiei dreptului
