Solicit introducerea în „Nomenclatorul de meserii” a unei alte îndeletniciri legale: cobaitul (cuvânt nou, desigur). Nu este vorba despre cobăitul invocat de tatăl lui Ion Creangă, în „Amintiri…” – „Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit și leneș, de n-are păreche?” – ci de ceva nou, inventat cu voluptate de către guvernanții noștri.
În accepția lui Creangă, cobăitul este un ins care suferă de țâfnă, care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. E drept că nici cobaiții (alt cuvânt nou), cei care profesează ca adepți ai cobaitului, nu sunt departe de acest portret, întrucât fac experimente nefericite pe copii și adolescenți; ca pe niște cobai. Cei din Ministerul Educației Naționale sunt adevărați experți ai acestei îndeletnicirii…
După ce a experimentat editarea unor manuale cu grave greșeli științifice, Ministerul Cobaiților joacă acum alba-neagra cu liceenii. În lume, bacalaureatul este un examen de referință. Pe baza acestuia, universități celebre din lume își selectează studenții. Chiar și la noi, în ultimii ani, bacalaureatul a devenit un examen mai important/ dificil decât admiterea la majoritatea universităților din România.
Atunci cum se explică faptul că Ministerul Educației postează pe site un anumit model de subiecte, în care sunt prezente și testele-grilă, iar după numai câteva ore renunță la acestea, amendându-și decizia? Explicația este simplă: diletantism cronic, lipsă de responsabilitate, mentalitate jalnică de cobaiți. Regulile jocului bacalaureatului trebuie stabilite pentru liceeni încă din clasa a IX-a, întrucât unele discipline ale examenului sunt studiate și în acest an. Profesorii și elevii abordează programa (și) în funcție de cerințele concrete ale bacalaureatului.
În Ministerul Cobaiților totul este cârpeală, isterie care-și face mendrele în fiecare secundă, lipsă de strategie, balamuc birocratic și sfidare. Faptul că avem politicieni tineri locuiți de gena analfabetismului funcțional nu este întâmplător. Ei sunt produsul mentalității cobaiților.
