La Buhuşi se întâmplă lucruri minunate. La Casa de Cultură, de când a fost pusă în drepturi, la Biblioteca Orăşenească „George Bacovia”, reabilitată şi modernizată, care te primeşte încă de la intrare cu aerul unei instituţii în care omul şi cartea trăiesc într-o simbioză fericită, unul dăruieşte din bogăţia adunată în ani şi ani de muncă, celălalt se lasă cucerit de darurile oferite. Cărţi vechi ale căror coperte te îndeamnă să le deschizi cu grijă şi respect, cărţi mai noi, care şi-au început ucenicia spre veşnicie. Alături, o sală elegantă, primitoare, unde vin poeţii, romancierii, dramaturgii, criticii, pentru a se întâlni cu publicul. Ca la marile biblioteci academice, la Buhuşi a devenit tradiţie ca scriitorii, consacraţi sau debutanţi, să-şi lanseze, în premieră, cărţile aici.
Este un privilegiu pentru cititori, este o onoare pentru autor. Aici au primit „bun de distribuţie” cărţi ale unor scriitori importanţi ai literaturii române, după care au trecut pragul şi au fost aşezate în rafturile încăpătoare ale bibliotecilor, librăriilor şi colecţiilor private. Este minunat să ai ocazia de a dezlipi primul filele cărţii proaspăt ieşite de la tipar. Este minunat să poţi duce acasă o carte cu autograful autorului, după ce ai auzit povestea dintre coperte şi povestea autorului. Este, pentru toţi, o sărbătoare. Şi, la Buhuşi, am auzit, în ultimii ani doar frumoase şi interesante poveşti, ascultate şi de primarul oraşului, şi lui, am văzut îi plac poveştile şi autorii lor, şi de directorii şcolilor, de preot, de poliţist, de elev, bancher, funcţionar public, notar, judecător. În puţine locuri am văzut asemenea întâlniri, la care nu scrie, pe primele rânduri – „Ocupat”, cum văd la multe manifestări, cu explicaţii care conţin o imensă doză de discriminare, laolaltă cu împărţirea oamenilor pe categorii: aici vor sta invitaţii speciali(!). Nimeni nu-i invitat special la o lansare de carte, toţi suntem egali şi speciali când venim la întâlnirea cu Măria Sa Cartea şi Măria Sa Scriitorul.
Am fost invitat recent, ca redactor al ziarului la care lucrez, la o asemenea întâmplare culturală, la care au fost puse pe masă, în atenţia publicului, două noi cărţi: „Reflecţiuni de pe coclauri”, Editura „Ateneul Scriitorilor”, Bacău – 2019, debut al profesorului Petre Botezatu, şi „O istorie a opiniilor privind filosofia lui Mihai Eminescu”, vol. II, Editura Elikon, Bucureşti, 2019, semnată de profesorul universitar Ştefan Munteanu. Cel care ne-a pus în temă a fost scriitorul Ion Fercu, de numele căruia se leagă aceste adevărate „convorbiri literare”, invitaţi fiind poeţii Ion Tudor Iovian şi Ion Dinvale, din Buhuşi, criticii literari Constantin Călin, Adrian Jicu şi Petre Isachi, poeţii Dumitru Brăneanu – preşedinte, şi Cristina Ştefan – vicepreşedinte ai Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, Viorel Savin, poet, romancier şi dramaturg, Ioan Dănilă, redactor al Revistei „Ateneu”, poetul Theodor George Calcan, Cornel Galben, redactor şef al Revistei „Cadran cultural”, toţi din Bacău.
Cartea lui Petre Botezatu a surprins auditoriul prin noutatea sa, prin construcţie, surse şi poveste. Sunt acolo „esenţe” ale gândirii libere, rezultate din lecturi, experienţe, din viaţă şi călătorii pe „coclauri”. Este o carte de aforisme, gen literar cultivat mai rar, deoarece este riscant să cazi în banal, platitudini, în formulări redundante, mai ales că în faţa ta ai nume monumentale care au „semnat” şi au „produs” aforisme. Cartea lui Petre Botezatu a trecut examenul criticii, fiind „acuzat” de curaj şi inteligenţă.
Volumul II din „O istorie a opiniilor privind filosofia lui Mihai Eminescu” al profesorului Ştefan Munteanu s-a bucurat de atenţia criticilor, fiind considerat un discurs „cu toţi nasturii încheiaţi”, al unui universitar, un eminescolog în adevăratul sens al cuvântului. Ce apără Ştefan Munteanu? Apără idei filosofice, îl apără pe Eminescu de detractori, de interpretări voit eronate sau de pe poziţii exterioare creaţiei eminesciene.
Închei cu afirmaţia criticului Adrian Jicu: „Vin la Buhuşi cu plăcere, aici este solidaritate, spirit comunitar, eleganţă şi conţinut în tot ce se organizează.”
