Cine isi aminteste vechea gara a Bacaului mai stie, poate, si de locomotivele cu aburi, de freamatul calatorilor, de activitatea intensa, care faceau din statia CFR un pol economic si – de ce nu? – chiar social al orasului.
Bacaul era si a ramas cel mai mare oras pe aceasta artera feroviara magistrala, de la Ploiesti si pâna la Suceava. O ambitie de-a primului secretar Alexandrina Gainuse a pus la pamânt vechea cladire si a ridicat ceea ce vedem azi: o statie CFR destul de aratoasa la exterior, mai ales daca e privita de la distanta, sa nu se vada toate amanuntele neplacute.
Pe vremea aceea a fost o mare mâdrie a târgului, mai ales ca se calatorea mult cu trenul. Uneori lumea urca si cobora din vagoane pe geamuri, intr-atât de inghesuiala era. Iar când treceau trenurile sovietice sau poloneze spre sau dinspre litoralul bulgaresc, era bucuria fumatorilor, fiindca stewarzii lor deschideau larg usile vagoanelor si faceau comert in viteza cu tigari Lup, Wiarus, Apollonia sau BT, net superioare Carpatiului si Marasestiului nostru.
Insa a venit vremea ca, dupa ’89, si CFR-ul, ca toate companiile de stat, sa intre pe mâna unor incompetenti sau unor hoti, asa ca acum a ajuns aproape de fundul haului. Concurenta transportului auto pe distante lungi, furturile, dar mai ales nepasarea ascunsa in eterna scuza a lipsei de bani au aruncat in paragina toata infrastructura, inclusiv garile.
Calatorii s-au imputina vertiginos, trenurile merg goale si fluiera a paguba, printre linii cresc vesel buruienile, iar Gara din Bacau, mai nou cu titulatura de Eurogara, este adapost nocturn pentru nefericitii orasului. Doar ziua, sosirea vreunui tren mai anima atmosfera, dar totul dureaza putin, iar ruinele fântânilor, bancile rupte, mizeria peroanelor ramân aceeasi carte de vizita murdara pe care o prezentam celor care trec prin aceasta poarta a orasului.
Sa mai pomenim si de pasajul subteran, care e o cloaca infernala, pe care nimeni nu il repara si igienizeaza fiindca municipalitatea si CFR-ul au fiecare in administrare câte o bucata, dar nu pot cadea de acord sa puna umar lânga umar la rezolvarea problemei. Asa se face ca locuitorii cartierului CFR fac acrobatie printre trenuri si linii, iar gara li se pare cel mai indepartat si inaccesibil loc de pe planeta, in spatele careia s-ar ascunde si un oras, numit Bacau.
