Vom auzi oare din nou celebrul salut mineresc „Noroc bun!”? Unii spun că da, alții cred că nu. Salutul ortacilor, cu valoare de urare de bine chiar și când cobori în măruntaiele pământului, s-a stins acum vreo 20 de ani în multe dintre exploatările miniere. Inițial s-a spus că s-a renunțat la minerit din motive de profitabilitate. Apoi a venit sperietoarea, reală, că arderea cărbunelui distruge mediul. Măsura a ajuns o regulă europeană, dar în România multe mine sunt deja amintire.
În vara anului 1989 am văzut mine închise definitiv în Germania. Am intrat într-o galerie de acest fel care devenise obiectiv turistic. Nu m-am gândit atunci la o asemenea variantă și pentru țara noastră, dar parcă în inimă simțeam un fel de strângere. În circa zece ani am asistat, chiar la Comănești, la disponibilizarea minerilor și la cozile formate la Centrul de distribuire a salariilor pentru disponibilizare. Vedeam, atunci, un fel de fericire dureroasă pe fața lor, dar care semăna mai degrabă cu un fel de durere fericită. Oamenii plecau cu buzunarele pline de bani. Unii și-au înființat mici afaceri, dar cei mai mulți au cheltuit totul rapid.
Uniunea Europeană a dispus renunțarea la minerit și la reducerea producției de energie pe bază de cărbune, dar, recent, noua criză energetică și războiul deschis în Ucraina aveau să schimbe optica. Acum, UE renunță la tabuuri și permite redeschiderea minelor de cărbune pentru a scădea dependența de gazele ruse. „Istoria a luat o altă turnură” – exclama Frans Timmermans, șeful Green Deal (strategia pentru neutralitate climatică în UE). Astfel, se permite revenirea la producerea energiei electrice pe bază de cărbune.
Se vor redeschide minele? Un fost comisar general adjunct al Gărzii Naționale de Mediu declara, la vremea lui, că România nu va mai putea reveni la cărbune și că termocentralele pe cărbune sunt scoase din sistem cu un anume scop. Iar între timp și mijloacele de transport și utilajele au ajuns la fier vechi și au fost vândute utilajele de exploatare sau cea mai mare parte a lor.
Așa o fi, dar problema cu energia e una gravă, iar până la noi tehnologii tot cărbunele și lemnul rămân la putere. Pentru că petrolul și gazele naturale au încălțat și ele ciubote roșii.
Dar, să nu disperăm și să spunem din nou „Noroc bun!”.
