Norma poate fi sfidata?

Daca vorbim despre norma lingvistica (ortografica si ortoepica), desigur ca nu o putem încalca decât cu riscul de a comite o greseala. (Ducând logica mai departe, admitem ca unele dintre acestea pot constitui tendinte ale exprimarii noastre, consemnate, în secolul trecut, într-o lucrare de referinta apartinând academicianului Iorgu Iordan: Limba româna actuala. O gramatica a „greselilor“ – 1943, 1947. A se remarca punerea între ghilimele a cuvântului-cheie: ulterior, greselile de atunci au devenit norme.) Parasind însa teritoriul stiintelor limbii ca zona a lui asa da/asa nu, avem dreptul la ambiguitate, cu conditia sa îmbracam haina creatorului de literatura sau, mai usor, a cititorului. La aceasta identitate se refera Maria Carpov (n. 8 oct. 1930) în volumul aparut sub egida Editurii Universitatii „Al. I. Cuza“ Iasi, în 1995: „Sfidarea normei“. Lingvistul, teoreticianul literar, traducatorul si semioticianul – unul dintre cei mai de vaza din tara si din Europa – a reusit sa armonizeze componenta teoretica cu o alta aparent îndepartata: cea administrativa, în calitate de consilier-sef al Inspectoratului pentru Cultura al judetului Iasi, în ani tulburi (1990-1992). În plus, a fost sefa Catedrei de limba si literatura franceza la Facultatea de Filologie si directoarea Centrului de Semiologie si Teoria Comunicarii al Universitatii „Al. I. Cuza“ Iasi. Nu numai sensurile comunica între ele – cu conditia de a le identifica (Maria Carpov a scos în 1987, la Editura „Eminescu“, o carte cu acest scop – „Captarea sensurilor“) -, ci si destinele semioticienilor. Roland Barthes, prestigios slujitor al noii discipline, a activat în centrul universitar bucurestean. „De fiecare data când vreunul din textele mele are norocul de a fi publicat în România – scrie el în revista Secolul 20 (nr. 8-10 (248-250), 1981, p. 9) -, ma întorc, în mod spontan, cu gândul spre acea vreme a tineretii mele (1948-1949), când eram lector de franceza la Bucuresti.“ Analog, centrul universitar bacauan si-a sporit prestigiul prin cooptarea (în 1993) Mariei Carpov ca profesor asociat la Facultatea de Litere, perioada în care a condus tezele de doctorat ale unor cadre didactice de aici. Universitarului iesean si se datoreaza introducerea în limbajul de specialitate din România a unor termeni de care teoria literaturii si semiotica aveau neaparata nevoie. În 1981, a tradus si a realizat studiul introductiv la Du Marsais, „Despre tropi sau despre diferitele sensuri în care poate fi luat un acelaşi cuvânt într-o aceeasi limba“. Extragem trei exemple: afereza (scurtarea unui cuvânt, la început: tâmpinare, în loc de întâmpinare), apocopa (scurtarea unui cuvânt, la final: fa!, în loc de fata!) si sinereza (comprimarea a doua vocale într-un diftong: ne-aduce, pentru ne aduce). La noi, dupa 275 de ani (cartea lui Du Marsais a aparut în 1730, la Paris), DOOM2 (2005) defineste acesti trei termeni fara a oferi macar un exemplu (pp. XVIII-XX). Doi ani mai târziu va prefata traducerea „Teoriilor simbolului“, de Tzvetan Todorov (Paris, 1977), care e un adevarat studiu introductiv, macar pentru frecventa notelor de subsol. Discuta aici despre cuvintele „cuviincioase“ si despre cele „necuviincioase“, despre teoria binara a semnului sau despre semn si simbol, ca „doua mari forme de evocare a sensului“. Maria Carpov, acest Roland Barthes al nostru, a demonstrat si demonstreaza (când am vizitat-o în aprilie 2014 încheiase de citit un studiu, în limba franceza, despre rolul culturii în viata omului), ca e nevoie nu atât de cititorul intuitiv, cât de cel avizat.