A fost, vineri, de la ora 17.00, la Teatrul Municipal „Bacovia”, o seară eveniment, cum rar vezi într-o instituţie de cultură. De fapt de ce l-am numit eveniment? Motivele sunt obiective şi, în parte şi subiective, pe care le-am apreciat nu numai eu, ci şi publicul prezent, cu toate că era început de weekend, vremea destul de capricioasă, a venit în număr suficient pentru a fi onorată iniţiativa conducerii teatrului. A fost şi multă imaginaţie, sensibilitate, frumoase aduceri aminte, dar şi tristeţe.
Exact pe 25 ianuarie, dar în 2009, a avut loc premiera piesei „Nora”, de H. Ibsen. Subiectul este unul sensibil, mai ales pentru anii în care a fost scrisă piesa (1879), dar destul de actual şi astăzi: drama femeii într-o societate în care soţia era considerată anexă a bărbatului, singura e misiune fiind să facă copii şi să existe. Pentru a ieşi din această dilemă, Nora ia o decizie dramatică, părăsind, în final, căminul conjugal şi copiii, fapt ce a scandalizat opinia publică, după premieră. Această piesă s-a jucat 10 ani pe scena „municipalului”, cel mai longeviv spectacol din ultimii 20 de ani ai teatrului. Din motive obiective, nu s-a putut juca piesa, pentru a aniversa acest eveniment. Actriţa Ana Bucşă, care joacă personajul Anne Marie – bona, are probleme de sănătate. Aşadar, Eliza Noemi Judeu (Nora, în spectacol, manager al teatrului) a precizat: „Evenimentul din această seară – Nora 10 ani – doreşte ca, pe lângă celebrarea celui mai longeviv spectacol al Teatrului «Bacovia», să se (re)pună în discuţie statutul femeii în societate, în speranţa unui dialog sincer dintre actori şi spectatori.”
Pentru a intra în atmosfera spectacolului, în prima parte au fost proiectate pe ecran secvenţe din premiera spectacolului din 2009, după care, o parte dintre actori au coborât de pe ecran pe scenă, pentru a reda finalul spectacolului, cu Eliza Noemi Judeu (Nora) şi Ştefan Ionescu (Torvald). Organizatorii au oferit şi o surpriză publicului, la intrare, fiecare a primit un ziar de patru pagini, realizat de Laura Huiban, secretar literar, şi Andreea Gavrilă – PR. Subiectele? Frumoase şi interesante, din care am reţinut interviurile cu actorii Eliza Noemi Judeu – Nora, Ştefan Ionescu – Torvald, Firuţa Apetrei – Kristine Linde, Ion Goranda – Doctor Rank, Viorel Baltag – Krogstadt, Dumitru Lazăr Fulga – regizor, Cristina Ciobanu – scenograf.
În spectacolul din 2009, rolul Annei Marie a fost jucat de regretata actriţă Daniela Olariu, decedată în 2010. În memoria ei a fost ţinut un moment de reculegere.
În partea doua, actorii au fost invitaţi pe scenă, astfel că dialogul a putut începe. Şi a fost unul interesant, aplicat, spectatoarele fiind interesate de relaţia dintre actor şi personaj, care este opinia fiecăruia faţă de decizia finală a Norei, s-a schimbat ceva în cei 10 ani în jocul actorilor, care a fost secretul longevităţii acestui spectacol etc. Interesantă a fost şi invitarea la dezbatere a unui critic de teatru, Carmen Mihalache, director al Revistei Ateneu, care a introdus publicul în atmosfera anilor când a fost scrisă piesa, cât şi în istoria punerii ei în scenă de-a lungul anilor, cu montări regizorale care au excedat textul, mai ales finalul, cum a fost a unui regizor german, care a dus finalul în tragedie. La întrebarea care este condiţia femeii astăzi a încercat un răspuns Daniela Ţîţaru, director general al DGASPC, cu relatarea unor cazuri dramatice ale unor femei din Bacău, care şi-au părăsit familiile, copiii, pentru o viaţă mai bună, sfârşind prin înstrăinare totală.
„Teatrul trebuie să schimbe ceva în tine. De când oamenii au găsit această formă de a transmite mesaje, din acel moment, da, teatrul a devenit oglinda vieţii, în care trebuie să vezi şi bunul şi răul, şi frumosul şi urâtul. Da, trebuie să vezi şi să-ţi reglezi tu cu tine, dacă e posibil, viaţa. Le mulţumesc tuturor actorilor, echipei tehnice, regizorului, scenografului, pentru acest spectacol complet şi complex. Vă mulţumesc că şi dumneavoastră aţi fost alături de noi în cei 10 ani, la această reuşită”, a spus Eliza Noemi Judeu.
