O declaratie neasteptata facuta de ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucuresti, cu putin timp in urma când a fost oaspetele Bacaului, a aruncat o lumina teribil de clara asupra „legendarei” rafinarii onestene Rafo.
Pentru ca, plasata, prin capacitatea ei de prelucrare a titeiului, dar si prin tehnologia de care dispunea la un moment dat, intre cele cinci mari rafinarii ale României, Rafo a ajuns, de multi ani doar o legenda, despre care afli, surprinzator, tot felul de vesti.
Rafinaria noua – cum o numeau in anii ’70 – ’80 onestenii, adica rafinaria asa cam cum arata ea acum, a fost construita in baza unui program de cooperare economica dintre România si Iran din 1976. Noi dadeam Iranului instalatii de foraj petrolier si rafinarii la cheie, ei ne trimiteau petrol.
Situatia de acum a rafinariei onestene a atras din nou atentia iranienilor, care dispun de mult petrol si au nevoie de capacitati de prelucrare suplimentare. Embargoul economic international instituit asupra lor a acentuat aceasta nevoie. Prin ambasada din România, Iranul a cerut informatii suplimentare, clare, asupra sistemului de rafinare din tara noastra.
Statul iranian a si pus la bataie o suma impresionanta pentru a reintra, astfel, in industria româneasca de rafinarii. Ambasada a solicitat ministerelor Dezvoltarii si Economiei de la noi in urma cu mai multe luni asemenea date, dar nici astazi ele nu au venit. Iar Rafo e in pragul falimentului si al dezmembrarii.
Rafo a devenit, e drept, o afacere privata. Dar macar un raspuns oficial din partea guvernantilor, oricare ar fi fost el, la solicitarea statului iranian tot ar fi fost ceva, macar un semn de respect diplomatic. La guvernantii nostri se pare, insa, ca nici diplomatia nu mai are pret, dar o rafinarie care prelucra 3,5 milioane de tone de petrol pe an si avea mii de salariati!
De duminica, 11 decembrie, si prin guvern se vor schimba, totusi, multe. Evident, si guvernantii.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
