Există entități care doresc să ne convingă că printre noi ar fi persoane bătute în cap care consideră că nu există nici un coronavirus și că, deoarece le da răutatea afară din casă, pun la îndoială orice informație referitoare la această problemă și, pe deasupra, mai și îndeamnă lumea să nu mai poarte măștile.
Ei, bine, în realitate, situația este puțin diferită. Dar, această diferența este importantă deoarece dă la ficat celor care încearcă să impună narativul creionat mai sus. Există români care nu cred ceea ce spune Guvernul? Oho, câtă frunză și iarbă. Cred ei că acest coronavirus este inofensiv? Nu prea.
Ceea ce cred și ei și eu este că Guvernul exagerează informațiile referitoare la virus din motive politice și financiare. Să punem lucrurile la punct: toate informațiile referitoare la epidemie sunt oferite doar de către un grup de oameni, numit “Grupul de Informare Strategică”.
Aceste informații NU pot fi verificate de nici o organizație independența. Medicii din spitale NU au voie să spună nimic despre numărul internărilor, structura pacienților și așa mai departe. Nimeni nu poate verifica dacă datele oferite de Grup sunt conforme sau nu cu realitatea. Neexistând posibilitatea unor verificări, mă văd obligat să pun la îndoială informațiile primite.
Orice jurnalist are obligația de a fi sceptic într-o atare situație. Dar nu numai jurnaliștii, orice persoană trebuie să pună la îndoială orice informație care nu poate fi verificată. Ne putem aminti cazurile celebre în care s-a recunoscut că la Suceava s-au raportat nu numărul de îmbolnăviți, ci numărul de teste; cum oricărui pacient i se fac cel puțin două teste, e clar că s-au dat informații greșite. Să ne amintim și de cazurile cu pacienții declarați morți deși erau vii, cazul de la Bacău, unde Grupul anunța un număr de infectați iar Prefectura, altul.
Nimeni nu a lămurit ce e cu “pacienții de la Marea Neagră”, acei pacienți care nu figurau în nici un județ. În vreme ce autoritățile ne anunță creșterea numărului persoanelor infectate, fără să ne spună și cum au ajuns să se facă 10-13.000 de teste zilnic, alte testări ne arată o realitate diferită.
La nievelul Capitalei, cele câteva mii de teste făcute de Primărie au găsit doar patru infectați, în vreme ce autoritățile grecești au testat mii de turiști români și au găsit o singură româncă infectată și aia venită din Germania. E clar că informațiile se bat cap în cap. Cum se face că în plină stare de urgență când au venit un milion de români din străinătate s-a ajuns cu greu la numărul de infectari zilnice care ar exista și acum? În fine, există prea multe întrebări și prea puține răspunsuri.
Desigur, Guvernul ar vrea să instaureze din nou starea de urgență; mai trebuie făcute niște cumpărături fără licitație pentru băieții deștepți, mai e o șansă să fie ținute acasă anumite categorii de votanți… Doar că răbdarea oamenilor se apropie de sfârșit.
A se vedea evenimentele de la Belgrad.
