Dacă te prindeau, pe vremea comuniștilor, că zici un banc despre Ceaușescu, ți-o puteai lua grav dar cel care te pedepsea era Statul, prin sistemul de represiune oficial, guvernamental, formal. Represiunea venea, adică, de sus în jos. Astăzi, dacă zici un banc cu negri, homosexuali, trangenderi și mai știu eu ce minorități, ești pasibil de represiune nu din partea statului, ci din partea zonei informale, neguvernamentale, neoficiale. Ți-o iei, adică, de jos.
Deosebirea dintre regimul PCR și actualul regim al corectitudinii politice (CP) este că, înainte, Statul mai putea închide ochii, se mai făcea că nu vede, mai făcea o învoială și așa mai departe. Represiunea sistemului CP este, însă, imediată, exagerată, neiertătoare și, în general, absurdă. Nefiind monopol al statului, represiunea CP este descentralizată, independentă și cvasiprezentă pentru că se bazează pe un sistem de punctaj social, care îi permite să capete bonusuri pe măsură ce crește numărul sau notorietatea victimelor. CP-ul nu trăiește din taxe și impozite, ci din subvenții, donații și sponsorizări; ca urmare are tot interesul să recurgă la dramă. Pentru că e un ban ușor de făcut, profitorii sunt mulți și se înmulțesc rapid; ciolanul, deci, trebuie, permanent, mărit.
Așa s-a ajuns de la apărarea drepturilor homosexualilor, la promovarea identității de gen, la inventarea a numeroase genuri, la apărarea și promovarea conceptului de transexualitate și așa mai departe, ați prins ideea. Dar de la apărarea drepturilor unor minorități s-a ajuns la momentul în care societatea nu mai are o problemă cu excepțiile, ci cu cei care reprezintă regula. Există țări în care e tot mai dificil să fii alb, heterosexual și creștin, pentru că societatea spune că dacă te-ai născut alb, te-ai născut privilegiat și acum trebuie să plătești pentru asta. Pentru că strămoșii tăi au fost rasiști și au deținut sclavi negri.
Raționamentul este simplist și de aceea prinde. Nimeni nu pomenește despre sclavii albi irlandezi comercializați de britanici până acum 150 de ani. Despre robii creștini capturați de musulmani și vânduți în piețe. Sau chiar despre fasptul că vânătorii de sclavi erau negrii care își vindeau conrasialii albilor. Sau despre faptul că negrii eliberați de SUA și care și-au creat propriul stat în Africa – Liberia – au devenit, la rândul lor, stăpâni de sclavi. Ce deosebire este între vremurile în care Martin Luther King vorbea despre drepturi civile egale cu ale albilor pentru negri și vremurile de astăzi când liderii informali ai negrilor americani cer abolirea rasei albe iar o bună parte din societatea albă se declară de acord.
Companii multinaționale anunță, disperate, că renunță la produse care aveau negri pe etichetă sau la cuvinte așa-zis rasiste – cum ar fi „înălbire”. Rețelele sociale vin și ele cu cenzura, e ok dacă spui că viețile negrilor contează, e interzis să spui că și viețile albilor contează. Nebunia socială din aceste zile nu se va potoli. Pentru că e doar un pretext pentru probleme mult mai grave ale societății contemporane, probleme generate de inechitatea cu care s-au împărțit bogățiile planetei. Valul va ajunge și la noi, nu mă îndoiesc de asta. Și ne va surprinde, ca de obicei, total nepregătiți pentru ceea ce va urma….
