Da, mai avem, avem de toate, mai nou, aretele cu epoleti” (vezi cazul politistilor de la furturi de masini) ar spune poetul tribun Paunescu. Despre care fosta lui sotie, poeta Constanta Buzea, spune, an cateva pagini de memorialistica, niste lucrusoare deloc placute, ce nu fac bine la imagine. Barbatul de care s-a andragostit i-a aparut la anceputuri aca un gladiator an arena”, plin de ardoarea de a se afirma ca scriitor, ca lider al generatiei sale. Pentru ca mai apoi, an viata de toate zilele, an intimitate, sa se dovedeasca un alt personaj, un copil mare, doldora de demoni an crestere, ao fiinta anarhica fara macar nostalgia disciplinei, hamesit sa anvinga, nu conta prin ce mijloace”. Asadar, ipocrizia era regimul de viata al celebrului, antre timp, poet, devenit senator de timpuri noi, democratice. Dar oare el este singurul individ intrat an arena politicii, aca un gladiator”, unul special, care a promis sa anvinga an numele unor principii, a unei credinte an mai binele tuturor cetatenilor tarii si care se dovedeste a fi un altul an realitate? an loc sa-i reprezinte pe oameni, sa le serveasca interesele, ca asa este antr-o democratie reala, alesii nostri se preocupa numai de afacerile lor si ale apropiatilor. tara mai poate sa astepte, iar romanii, dupa cum se stie, sunt rabdurii din fire si obisnuiti cu lipsurile, cu greul, cu nedreptatea. Au cateva doctorate an supravietuire, nu o simpla diploma luata cum se dau acum, pe sponci, la tot felul de facultati inventate peste noapte. si sunt mari maestri an duplicitate, iar aici nu ma refer la oamenii simpli, la talpa tarii, ci la aceia care s-au ajuns, indiferent prin ce mijloace. L-am ascultat la o emisiune de la Realitatea TV pe domnul Bogdan Baltazar, care spunea ca la noi, la romani, favoritismele, clientelismul politic, sunt consubstantiale, devenind un adevarat si redutabil amodus vivendi”. Asta dincolo de orice contabilitate, ca se discuta aprins despre maririle salariale, despre revendicarile unor categorii de bugetari ramase la coada bugetului, atat de darnic cu altii, sus pusi, aproape de putere, servind interesele acesteia. Dupa principiul, cine amparte, parte-si face. Ca dintotdeauna, unii au fost mai bugetari decat altii. si au actionat numai dupa voia bunului plac, rupti de realitate, antr-un fel de autism, antorsi doar spre sinele lor ansetat de putere, de bunastare materiala, de privilegii. Domnii de la putere s-au complacut an aparte-uri, an nesfarsite monoloage, iar acum, cand s-au trezit la ananghie, tipa sus si tare ca e nevoie de dialog social si vor sa stea la masa tratativelor cu grevistii, ca sa negocieze. Pana acum nu au avut timp si s-au complacut antr-o totala miopie politica. Doar an perioadele electorale mai exerseaza si ei vazul la distanta. Dar tot trec peste problemele de fond si se fac ca nu observa accelerarea starii de declin, proliferarea falselor valori an mai toate domeniile vietii sociale. Submediocritatea vicleana se infiltreaza peste tot, din ce an ce mai agresiv, neantul activ (este expresia unui filosof, si are mult miez) lucreaza cu supraproductie, el nu cunoaste perioade de criza. Cu acest neant activ, format din ipocriti servili, hrapareti, dedulciti la favoruri, trebuie sa luptam. Poate ca uninominalul o sa fie antr-adevar o portita de salvare, cat de mica o fi ea, deocamdata, dar e bine ca este.
Scris de Carmen Mihalache
