Revin iar cu nedumerirea mea: de ce publicaţiile (reviste, albume de artă, cataloage, cărţi, monografii etc.) tipărite cu bani de la bugete, fie al Consiliului Judeţean, ale primăriilor, muzeelor, ale altor instituţii bugetare au doar un circuit închis, adică se distribuie, pe bază de buletin (mai nou doar cu numărul telefonului înscris la rubrica „act de identitate”), persoanelor care participă la evenimentul de lansare, la un simpozion sau vernisaj!? De regulă, intră în posesia lor tot realizatorii, subiecţii lor, alţi amatori de asemenea publicaţii, iar publicul larg nu le poate achiziţiona de pe piaţa liberă. Mi s-a spus că tirajele sunt mici şi sunt destinate evenimentului în sine, iar o parte, o mică parte, ajung prin bibliotecile publice. Cartea este scrisă şi tipărită pentru a fi expusă, pentru a circula, fie în librării, standuri, tarabe, să se „împiedice” cititorul de ea, să-i stârnească curiozitatea, să o pipăie, să o răsfoiască şi, cu siguranţă, mulţi o vor lua cu ei acasă, fie pentru a o dărui copiilor, nepoţilor sau, pur şi simplu, să se bucure de povestea închisă între coperte, în orele dăruite sufletului şi minţii.
Nu-i păcat de muncă şi de bani, să o ţinem la întuneric, prin sertare!
Am pe masă, Revista MUSEUM, publicaţie periodică (numerele 9-10-11-12, pe anii 2017 – 2018), editată de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”. Tipărită pe o hârtie de calitate, cu o grafică de excepţie (machetare şi design Dionis Puşcuţă şi Mariana Popa), fotografiile fiind semnate de Ovidiu Ungureanu, Victor Eugen Mihai – VEM şi Mihnea Baran, manager de proiect şi coordoantor editor: prof. Mariana Popa, în paginile revistei am descoperit teme incitante, portrete, reportaje, interviuri, care abordează teme diverse, scrise cu sensibilitate, talent şi dragoste faţă de istorie, artă şi artişti.
Am citit cu interes, dar şi cu nevinovată invidie povestea din Povestea a 12 artişti băcăuani, o iniţiativă a artistului Dionis Puşcuţă, şeful Muzeului de Artă din Bacău, un album aflat la a patra ediţie, bogat ilustrat cu opere ale celor 12 artişti.
„Privilegiul de a intra zilnic în muzeu” este un interesant interviu cu artistul plastic Mariana Popa, manager al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”. Subscriu şi aici unei opinii exprimată de mai mulţi băcăuani: „Complexul…” este o denumire anacronică, ce mă duce cu gândul la ceva specific…agriculturii, când simplu ar fi „Muzeul de Istorie şi Artă” sau „Muzeul de Istorie”, „Muzeul de Artă”. Un interesant portret este cel al artistului Mihai Sârbulescu, însoţit de fotografii ale unor opere din expoziţia deschisă în Bacău. Cu o cronică de eveniment este omagiată şi Cristina Ciobanu, care, în luna noiembrie a anului trecut, a avut o „personală” la Galeriile Alfa.
„Să nu respecţi sculptura.! Iubeşte-o!” este un încântător omagiu adus, de elevii Şcolii „Mihai Drăgan”, marelui artist Constantin Brâncuşi, cum m-a impresionat şi un fabulos reportaj (felicitări autorului…anonim) de pe strada „Vasile Alecsandri”, o poveste de demult, rememorată reporterului de doamna Alice-Maria Socolescu, locuitoare, în anii ’40, pe această stradă. În cele peste 170 de pagini, cititorul privilegiat mai află informaţii despre pictorul Dumitru Macovei, artistul care a coborât de pe schelele frumoaselor biserici pe care le-a pictat şi ne încântă cu peisaje, portrete şi pictură statică, intră în universul caricaturii lui VEM, în „sinesteziile vizuale” ale lui Ovidiu Ungureanu, admiră Ia Reginei, „Arta la feminin”, poate citi aspecte mai puţin cunoscute din istoria Bacăului, din istoria artei, dar şi din prezentul pe care ne străduim să-l înţelegem.
Povestea continuă…cu circuit închis. Păcat. Este o minunăţie de revistă. Pentru conformitate, bateţi la uşa Muzeului de Artă.
