Prinși cu genoflexiunile electorale și cu dramoleta ieftină a încercării de a construi un Guvern din piese LEGO care nu se potrivesc, a trecut aproape neobservată o informație care ar fi trebuit să aibă efectul unei rachete termonucleare.
Este vorba despre ceea ce a anunțat Centrul de Cercetare Demografică și anume că în luna octombrie a acestui an, România a avut o mortalitate neobișnuit de mare și care, atenție, NU poate fi pusă pe seama Coronavirusului.
Cifrele seci spun în felul următor: Institutul Național de Statistică a raportat 27.491 de morți în octombrie 2020, cu 5.518 mai mulți decât în luna septembrie şi cu 6.412 mai mulți decât în luna similară a anului trecut. Din cei 27.000 de morți, doar 2.140 pot fi puși pe seama COVID (deși și aici informația trebuie luată cu multă sare din moment ce nu se fac autopsii ca să se stabilească exact cauza morții).
Dacă îi punem pe toți cei 2.100 decedați (oficial) de COVID pe seama morților suplimentare, tot avem peste 4.000 de decese în plus față de statistica normală. Singura explicație plauzibilă este că cei 4.300 de români decedați în plus față de media lunii octombrie au murit din cauza restricțiilor impuse în sistemul de Sănătate.
Au mai fost astfel de presupuneri, dar acum e prima dată când avem o cifra cât se poate de sigură. În luna octombrie, 4.300 de persoane au murit deoarece nu au avut acces la tratamente, la operații, la medicamente. Pentru că sistemul medical s-a preocupat doar de bolnavii de SARS- CoV-2 și a neglijat restul pacienților. În vreme ce forțele de ordine dau amenzi peste amenzi și îi încătușează pe cei care nu poartă nenorocita de cârpă pe față, românii mor pentru că nu mai au acces la tratamente.
Pe aceștia nu-i vede nimeni, nu-i ia nimeni în seamă. Mor în anonimat pentru că, spre deosebire de aleșii care se ceartă pe ciolanul ministerelor, și care sunt testați gratis și pe loc, bătrânii bolnavi mor cu zile pentru că n-au 300 de lei să-și facă un test COVID care să le dea voie să intre la consultație. Mor în vreme ce politicienii își sar unul altuia la beregată ca să înhațe o ciosvârtă mai macră, în vreme ce spun că ne vor binele. Tot.
