La puţin timp după inaugurarea Ansamblului Monumental „România Biruitoare”, din „Parcul Unirii – 1 Decembrie” din Bacău, ecourile evenimentului nu s-au stins. Mii de băcăuani au vizitat monumentul, alte sute, aflaţi în trecere prin oraş, şi-au făcut timp pentru a aduce un omagiu eroilor din Primul Război Mondial, Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, României Întregită. Pentru a completa informaţiile care întregesc istoria naşterii acestui important şi măreţ monument artistic şi istoric, redăm succint discursurile unor importante personalităţi care au participat la momentul inaugural.
Monumentul de for public „România Biruitoare” este dedicat străbunilor noştri care au făcut România Întregită, fiind realizat pentru generaţia actuală şi dăruit generaţiilor viitoare, şi ne-am propus să o aşezăm în calendarul evenimentelor dedicate Centenarului Marii Uniri. Tocmai de aceea, am gândit un monument ale cărui coordonate, fie şi în prezentarea lor crudă, să onoroze misiunea asumată:
Este primul monument din România care îi înfăţişează pe cei doi regi, împreună, în mărime monumentală (2,20 metri şi, respectiv, 2,40 m); este prima reprezentare artistică a României, cel puţin în ultimele trei decenii, iar reprezentarea alegorică (înaltă de 2,70 metri) este situată pe un soclu monolitic din granit, ceea ce, de asemenea, marchează o premieră în ţara noastră.
Aşa cum spunea Stendhal, „Frumuseţea este doar promisiunea fericirii”, iar noi, astăzi, vă facem această promisiune prin talentul şi mâinile sculptorului Radu Ciobanu, din Satu Mare, care a realizat, pentru băcăuani şi pentru toţi românii, o operă de artă de o frumuseţe aparte.
Pentru noi, cei din Asociaţia „Unlimited Connections”, atunci când intram în atelierul «Făurar Art» din Baia Mare, al lui Daniel Pop, şi vedeam cele trei statui, în diferite faze de modelaj şi, mai apoi, de turnare în bronz, simţeam o eliberare de haosul cotidian, păşind într-o atmosferă în care valorile sunt aşezate corect, pe locurile de frunte ce li se cuvin.
Ne dorim ca şi dumneavoastră acest ansamblu monumental să vă transmită o stare de bine, să vă fure un surâs şi să vă stârnească sentimente de mândrie, prin faptul că eroii noştri din Primul Război Modial, sub conducerea regilor întregitori – Ferdinand I şi Regina Maria – au făcut «România Biruitoare»”.
Oana-Elena Radu, preşedinte al Asociaţiei Unlimited Connections Bacău
O operă a creatorilor de vise
„În primul rând aş dori să mulţumesc Majestăţii Sale Principesa Margareta, custodele Coroanei Române şi şeful Casei Regale a României, rectorilor celor trei universităţi principale ale României (Bucureşti, Iaşi şi Cluj Napoca), patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, arhiepiscopului romano-catolic al Bucureștiului şi arhiepiscopului major al Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică. Mulţumesc oficialilor statului român, reprezentanţilor Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului. Mulţumesc Asociaţiei Unlimited Connections, Oanei – Elena Radu, preşedintele Asociaţiei Unlimited Connections şi lui Daniel şi Adriana Pop.
Sculptorii care lucrează metalul sunt zei. Mai bine zis, ei evocă zeii. Să nu uităm că, la origine, metalele, în special fierul, erau considerate un dar venit din ceruri. Cronicarii Indiilor şi-au amintit că prin secolul al XVI-lea, noii exploratori ai Americii i-au întrebat pe azteci despre originea unor obiecte de fier. Aceştia au arătat înspre cer. Desigur, era adevărat, necunoscând fierul terestru, aztecii obţineau fierul necesar de la meteoriţi, nu abundent, şi asta făcea ca fierul să fie mai preţios decât aurul.
Aztecii nu ştiau să-l topească şi să-l lucreze, dar a fost sculptat folosind instrumente de flint (silex sau cremene). Culturile ancestrale au folosit metalul (plumb în acest caz), pentru a zidi marile pietre ale construcţiilor lor. Hephaestus grecul, sau Vulcan latinul, zeii şi stăpânii vulcanilor, forjele unde fac bijuterii pentru Nereida Teti, tronul de fildeş şi aur magic unde se odihneşte Hera, arme pentru Ahile şi lanţuri pentru a-l ţine pe Prometeu în Caucaz. Printre nordici, Thor loveşte cu ciocanul său pentru a stârni fulgerul. Printre triburile yorube africane, Ogun sau Gu, zeii fierarilor (frumoasa lor amintire se află în ”Musée de l’Homme” de Paris, care îi tulbură pe cubişti), sunt zeităţi majore. Am putea continua evocarea fierului scandinav, pe Wieland, care şi-a forjat aripile, ca să fugă de regele Skåne, forţându-l să forjeze săbii. Germanicul Siegfried a fost atât de puternic, încât a putut sparge o nicovală dintr-o lovitură de ciocan. Pe scurt, forjatul cu «acel ceva» trimis din spaţiu l-ar face pe stăpânul său, invincibil, aşa cum credeau Cavalerii Mesei Rotunde.
Fierarii sunt asimilaţi în lumea occidentală cu alchimiştii. Ei transformă metalele, materia, cu ajutorul unui foc esenţial. Iubitorii ezoterismului leagă geneza metalelor de planete: Marte este fier; cupru este Venus; Saturn, plumb. Metalul este un material dur şi frumos, poartă în el sufletul tuturor fierarilor din lume, o mitologie şi o tradiţie.
Aduc salutări calde dintr-o ţară, Spania, unde sculptura metalică este venerată, atât cea forjată, cât şi cea turnată. Ea a fost esenţa artei secolului XX. Amintiţi-vă de: Gaudí, González sau Gargallo, Chillida sau Martín Chirino, fără să uitaţi de operele turnate ale lui Picasso.
Ca o poveste de vis, tăcerea se scufundă în puritatea acestor figuri din ansamblul «România Biruitoare». Prestigiosul autor al sculpturilor, Radu Ciobanu, ne întoarce la şcoala creatorilor de vise, cu o vastă experienţă în sculptura monumentală – atât în România, cât şi pe plan internaţional – nu în zadar a realizat
numeroase expoziţii în întreaga lume – a ridicat un extraordinar ansamblu. Ciobanu, legat de ţara din care provine, foloseşte imagini reprezentative, dar îşi declară apartenenţa la lumea modernă, afirmând că maeştrii săi sunt Brâncuşi şi Moore, care apar ca fiind spiritul celor mai moderne lucrări. Mircea Eliade defineşte crezul artistic al lui Brâncuși: «comunicarea Pământ – Cer». Duchamp a sesizat «o tendinţă mistică combinată cu un intelect capabil să dezvolte o idee şi o capacitate de a o reda, extrem de vizibilă» şi explică, de asemenea, proiectul care ne reuneşte.
Pe de altă parte, prietenul meu Daniel Pop, turnător în metal, meşterul şi domnul focului, aşa cum ar spune Eliade, este unul dintre topitorii şi forjorii a căror recunoaştere internaţională m-a făcut să mă întâlnesc frecvent cu el în Spania, în atelierul marelui sculptor, recent decedat, Martin Chirino.
Nu s-ar înţelege, aşa cum a transmis Martin cu entuziasm, munca sculptorului fără colaborarea cu atelierul lui Pop. El a realizat, iată, o lucrare splendidă.
Ciobanu şi Pop au acceptat provocarea imensă de a reprezenta trupul şi, mai ales, enigmele feţelor nobililor voştri regi. Această condiţie tacită pe care o purtăm şi care, misterioasă şi netransmisibilă, este şi un semn suprem care ne constituie. Cel ce ne deosebește, cel pe care nu l-au avut alţii şi cel care nu va dura în realitate după plecarea noastră. Emblema de neînlocuit, dar şi un semn de slăbiciune pentru expunerea sa directă, în lume. Este chipul. Prima întâlnire în relaţia finală cu ceilalţi. Aşa cum lui Genet îi plăcea să-l joace pe Giacometti, absolutul exteriorizat, fără rezerve sau paliative, pentru alţii, dar şi pentru timp-istorie. Ridurile sau cicatricea, netezimea sau crăpăturile, tăcere sau surâs, semnificaţie şi nuditatea fără atribute. Chipul fragil, expus intemperiilor.
Ciobanu şi Pop au fost conştienţi de legitimitatea rădăcinilor, originii lor, originile emoțiilor, materialelor şi miturilor care au constituit identitatea strămoşilor lor.
Acest ansamblu sculptural, această «punere în scenă» este menită să fie, într-adevăr, un centru energetic al oraşului Bacău, un nod energetic extins către nobila Românie, care mi-a amintit de instalarea făcută de Michelangelo a sculpturii închinate lui Marc Aureliu, deasupra Capitoliului.
Rezultatul îl reprezintă câteva imagini: da, «Biruitoare», triumfătoare, pentru că ni-i readuc la viață pe Ferdinand I şi pe Regina Maria.
Acum, este alături de noi acel rege care a ales să domnească ca un bun român. Împreună cu ei, îngerul învingător care reprezintă România. După cum ştiţi, în Cohorta din Los Angeles, două personaje ne privesc în apropiere: cea care veghează asupra pruncului şi cea care conduce oamenii spre viitor, victorie şi progres. Este Îngerul istoriei care, precum cel care încununează Dresda, Frauenkirche, binecuvântează tot ceea ce va să vină. Din metal răsare gloria imaginilor, imitându-l pe Pierre Michon, căci i-am văzut cu adevărat pe Ferdinand şi Maria, fiinţe umane, contemplând aceste sculpturi, iar apoi le-am găsit reflectate într-un film istoric al încoronării regilor, cât entuziasm adevărat, ce pasiune printre oameni, în acea zi, a Încoronării din 1922!
Aduc felicitări din Spania, o ţară care, după cum ştiţi, are o mare tradiţie monarhică dar care «a fost întreruptă de lovitura de stat a generalului Franco şi de cei patruzeci de ani de deznădejde şi cenuşă» cum spunea Antonio Saura. Prin urmare, regii noştri remarcabili au fost esenţiali la moartea dictatorului, reprezentând speranţa atât pentru cei mai tineri spanioli, cât şi pentru cei mai în vârstă, încă marcaţi de frică şi durere şi totuși, de puterea democraţiei. Acest lucru s-a întâmplat atunci când regii noştri au trebuit să-şi asume rolul de garanţi ai unei tinere democraţii apărute în 1975 şi, din fericire, cu bune şi rele, se menţine până în ziua de astăzi. Voi mărturisi, că am avut ocazia ca împreună cu familia regală, să vizitez expoziţii de artă contemporană şi să discut ei. Sprijinul lor pentru arte a fost de necontestat.
Printre sculpturile regilor magnifici ai Spaniei, una dintre preferatele mele este cea realizată de Antonio López, Paco López şi Julio López, care se află în Muzeul Patio Herreriano, a fost, aşa cum spune Miguel Delibes, o lucrare decisivă. Madridul este împânzit de statui ale regilor noştri, ele prezidează Plaza Mayor, împodobesc perimetrul grădinilor Palatului Regal, parcurile şi pieţelor noastre, numărând aproape cincizeci de sculpturi frumoase. Şaptezeci şi unu de portrete ale regilor noştri sunt expuse în Muzeul Prado, iar istoria lor, este istoria noastră.
Regele nostru, Felipe al VI, a afirmat într-un discurs recent, cu ocazia conferirii Medaliilor de Aur ale Meritului în Arte Plastice că ….”«În artă există ceva magic. Este vorba despre un teritoriu totodată exclusiv, cât şi comun. În lumea artei, toţi suntem înfrăţiţi, în timp ce ne simțim în propria noastră individualitate.»
Mă gândeam la această frumoasă călătorie făcută în România cu drag şi vreau să mulţumesc tuturor celor care au făcut-o posibilă, graţie în primul rând, Asociaţiei Unlimited Connections din Bacău.
În faţa acestui ansamblu sculptural realizat de Ciobanu şi Pop, şi închinat marilor regi, m-am gândit la ceea ce este scris la Madrid, în monolitul sub care se crede că este înmormântat pictorul Velasquez: «Glorie lui!»” Iată că şi gloria regilor voştri, atât de buni români, Ferdinand şi Maria, nu a fost îngropată odată cu trupurile lor!”
Alfonso de la Torre, istoric şi critic de artă din Madrid – Spania
„Eroii noştri au pregătit un drum mai bun pentru generaţiile care le-au urmat”
„Monumentul poartă un nume sugestiv: «România Biruitoare». În urmă cu un secol, România Biruitoare a făcut posibilă România Întregită. Iar în fruntea acestei Ţări s-au aflat, atunci, Regele Ferdinand şi Regina Maria, atât de sugestiv reprezentaţi, peste ani, pe ansamblul monumental de lângă noi.
Drumul către întregirea României a fost udat de sângele a mii şi mii de înaintaşi ai noştri, Marea Unire din 1918 fiind posibilă în primul rând prin jertfele ostaşilor români căzuţi pe altarul Patriei în timpul Războiului de Întregire Naţională. România a putut fi Biruitoare în cele din urmă printr-o jertfă comună, printr-o solidaritate exemplară, a combatanţilor şi necombatanţilor, a militarilor şi civililor, a familiilor celor plecaţi pe front. Împreună au făurit România Întregită.
În urmă cu mai bine de un veac, înaintaşi ai noştri au trecut, este adevărat, din viaţa aceasta într-o altă viaţă. Dar ei nu au trecut în nefiinţă, ci în eternitate. Iar jertfa lor nu va fi, niciodată, lăsată uitării. Ei trăiesc în continuare prin noi, urmaşii lor, care ne străduim, atât cât ne stă în putere, să le păstrăm vie memoria. Inclusiv prin intermediul unor monumente de for public, precum cel care se inaugurează astăzi în municipiul Bacău.
Plasarea acestui ansamblu monumental în oraşul Bacău nu a fost nici ea întâmplătoare, în condiţiile în care, în vâltoarea Războiului de Întregire Naţională din 1916-1919, judeţul şi oraşul Bacău au fost spaţii de referinţă.
În anii 1916-1918, pe multe dintre văile, dealurile şi munţii judeţului Bacău s-au desfăşurat încleştări armate de o intensitate deosebită, marcate de numeroase jertfe şi fapte de eroism. Atunci, într-unul din aceste locuri istorice, pe frontul de la Oituz, ostaşii români au strigat pentru prima dată: «Pe aici nu se trece! » Coşna şi Cireşoaia au fost ultime redute în calea armatelor adverse, redute care, prin sacrificiile ostaşilor români, au rezistat eroic.
În orașul Bacău a funcţionat Comandamentul Armatei de Nord în 1916, iar mai apoi Comandamentul Armatei a II-a în 1917 (acesta colaborând activ şi cu Misiunea Militară Franceză), tot aici fiind cantonate şi unităţi militare de rezervă, depozite şi spitale militare, toate acestea făcând ca, deloc întâmplător şi pe drept cuvânt, Bacăul să fie denumit «capitală a rezistenţei şi victoriilor întregirii naţionale».
La Răcăciuni («pe şesul comunei Cleja, ţinutul Bacăului») a rostit regele Ferdinand, în faţa trupelor Armatei a II-a, celebrul său discurs din 22 martie 1917, prin care le-a promis ţăranilor-ostaşi: libertate, dreptul de a putea vota şi de a primi pământ în proprietate.
De pe aerodromul din Mărgineni (din vecinătatea Bacăului) s-a realizat, cu o săptămână înaintea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, istoricul «zbor al Marii Uniri» Bacău-Blaj-Bacău, prin intermediul căruia au fost transportate preţioase documente privind sprijinul guvernului român aflat la Iaşi pentru acţiunile unioniste ale Consiliului Naţional Român din Transilvania, la întoarcere fiind aduse alte importante «plicuri».
Iată doar câteva informaţii istorice, dintre multe altele care ar fi putut fi menţionate, care ne dezvăluie faptul că judeţul şi oraşul Bacău au fost într-adevăr locuri importante, atât în timpul Războiului de Întregire Naţională, cât şi în opera de făurire a Marii Uniri.
Dar ansamblul monumental «România Biruitoare» acoperă, prin menţionarea celor mai însemnate bătălii din timpul Războiului de Întregire Naţională, întregul spaţiu geografic românesc. Şi prin aceasta el este, cu siguranţă, un monument naţional.
Un monument care cinsteşte memoria tuturor soldaţilor români care au luptat pe fronturile Războiului de Întregire Naţională, dând dovadă de curaj, onoare şi loialitate. Patriotismul acestor soldaţi români a fost unul de netăgăduit, iar jertfele lor evidente. Patriotismul lor trebuie respectat şi continuat peste ani prin patriotismul nostru.
Noi, românii, trebuie să fim în vremurile actuale mai uniţi, mai solidari, mai apropiaţi de valorile noastre naţionale, urmând astfel exemplul eroilor noştri de odinioară. Noi, românii, trebuie să ne recăpătăm spiritul de sacrificiu şi dragostea de Ţară, atât de evident manifestate de eroii noşștri.
Există în istoria noastră, a românilor, momente esenţiale, hotărâtoare pentru destinul şi înălţarea Patriei. Multe astfel de momente au fost în timpul Războiului de Întregire Naţională. Există în istoria noastră locuri memorabile, pe care nu ar trebui să le uităm niciodată şi unde ar trebui să trecem mai des, cinstind astfel şi memoria eroilor noştri.
De asemenea, fiecare nou monument de for public închinat eroilor neamului devine implicit şi un loc al păstrării memoriei istorice. Monumentul «România Biruitoare» este un astfel de edificiu care, pe lângă faptul că adună laolaltă amintirea jertfelor tuturor celor care au căzut pe fronturile Războiului din 1916-1919, este închinat şi Ţării pe care aceşti eroi au făurit-o în urmă cu un secol.
România întregită a fost multă vreme doar în visele înaintaşilor noştri, care au făcut tot ce le-a stat la îndemână pentru a o înfăptui. Dacă înaintaşii noştri au făcut posibile România Biruitoare şi România Întregită în vremuri deosebit de grele, noi, cei care trăim în România contemporană, avem datoria de a nu le uita realizările, conştientizând totodată faptul că această Ţară a noastră are nevoie şi astăzi de toți fiii şi de toate fiicele ei, de copii, de tineri, de cei maturi şi de cei vârstnici, pentru că aceştia laolaltă însufleţesc naţiunea română.
Începând din această seară, toţi cei care se vor opri lângă acest monument, vor putea simţi emoţia reîntâlnirii cu proprii strămoşi, participanţi la Războiul de Întregire Naţională şi făuritori ai statului naţional unitar român, creatori ai acestei ţări numite România, în care nu au mai apucat să trăiască. Fiecare dintre noi, dintre dumneavoastră, urmaşi, dar în acelaşi timp şi beneficiari ai jertfelor acestor eroi ai noştri, ne vom putea reculege aici, cinstindu-le astfel memoria.
Să nu uităm faptul că eroii noştri, prin jertfa lor, au pregătit un drum mai bun pentru generaţiile care le-au urmat, inspirându-le, motivându-le, mobilizându-le, determinându-le întru acţiune spre binele comun.
Prin jertfa acestor eroi a putut fi apărată România, a putut fi păstrată demnitatea naţională. Aceşti eroi ne-au predat o adevărată lecţie de viaţă pe care noi, cei din generaţia actuală, trebuie să o conştientizăm în primul rând, să ne inspirăm din ea, iar mai apoi să o ancorăm bine în mentalul colectiv.
Eroii noştri ne-au transmis peste ani o sumă de valori fundamentale pentru care au luptat odinioară, îndeplinindu-şi misiunea vieţii lor prin jertfirea totală pe altarul Patriei. Ei au murit pentru ca noi să putem trăi.
Lângă un monument închinat eroilor, cum este şi acesta, ne descoperim, îngenunchem, ne rugăm. Aici putem înţelege cel mai bine, poate, renunţarea la noi înşine şi dăruirea pentru alţii. Aici putem învăţa că, prin moartea eroilor români, a fost posibilă învierea neamului şi înălţarea Patriei.
Da, ei, eroii noştri, au murit pentru ca noi să putem trăi; da, ei au înfruntat viforul frontului, pentru ca noi să ne putem bucura de adierea păcii. La temelia României stau osemintele tuturor eroilor, pe care trebuie să-i admirăm, să-i respectăm, să-i cinstim şi să-i omagiem aşa cum se cuvine.
De la eroi trebuie noi, românii de azi, să luăm puterea de a lupta în vâltoarea vieţii contemporane, de la eroismul lor trebuie să învăţăm eroismul faptei creatoare, eroismul sincerităţii, eroismul voinţei, al hotărârii, al conştiinţei, al fraternităţii, al solidarităţii naţionale.
«Dacă avem o Ţară (spunea odinioară marele nostru cărturar, istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu), o datorăm generaţiilor bătrâne şi tinere; o datorăm prudeţei, energiei, vitejiei şi patriotismului românilor; o datorăm înseşi naţiunii. Faptele noastre eroice devin faptele ării. Eroismul românilor este eroismul Ţării.»
Deloc întâmplător, peste ani, ansamblul monumental «România Biruitoare» este închinat deopotrivă atât eroilor, cât şi Țării pe care aceştia, prin jertfa lor, au făurit-o.
dr. Anton Coşa, istoric, cercetător la Muzeul de Istorie Bacău
Olimpicii băcăuani au dezvelit monumentul
La ceremonialul de dezvelire şi inaugurare a Monumentului “România Biruitoare” au fost invitaţi şi elevi olimpici de la diferite şcoli gimnaziale şi colegii din Bacău, ca o recompensă a strădaniei lor pentru cunoaşterea istoriei României, moment ce va rămâne viu în amintirea lor.
Ei sunt: Sebastian Pintilie, cls. A XII-a, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” – Biologie, Vlad Dumitru, cls. a X-a, Colegiul Naţional “Vasile Alecsandri” – Istorie, Georgiana Prisecaru, cls. a X-a, Colegiul “Ferdinand I” – Istorie, Teodor Pădureanu, cls. a IX – Chimie, Colegiul Naţional “Ferdinand I”, Viviana Doliş – cls. a XI-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Andrei-Tudor Hodoroabă, clas. a IX-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Ilinca Oprea, cls. XI-a – Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Maria Corlăţean, cls.a XI-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu” – Istorie, Mihai Lungu – cls. a X-a, Colegiul Naţional “Gheorghe Vrănceanu – Istorie, Ilinca Spătaru – cls. a VII-a, Şcoala gimnazială nr. 10 – Limba Română, Teodora Smintancă, cls. a VIII-a, Şcoala Gimnazială nr. 10 – Biologie- Germană.
Donaţie de carte
Momentul a activat în mod complex canale de promovare la nivel naţional a mesajelor incluse pe parcursul evenimentului de inaugurare, având în vedere conexiunea evidenţiată între Bacău şi centrul universitar Iaşi, precum şi cu Chiojdeanca, o comună din judeţul Prahova în care s-au născut doi preşedinţi ai Academiei Române, Andrei Rădulescu şi Eugen Simion.
Obiectivul acţiunii „Vitejii României Biruitoare – Judeţul Bacău în Războiul Întregirii Naţionale” a fost servit prin introducerea în programul evenimentului a donaţiei de carte către bibliotecile (şcolară şi comunală) din Chiojdeanca, judeţul Prahova: Cu impact în planul diseminării la nivel naţional, pe canale extracurriculare, a informaţiei de natură educaţionlă privind semnificaţia aparte pe care o are primul război mondial pentru băcăuani, momentul a fructificat produsul unui proiect anterior derulat de Asociaţia Unlimited Connections în asociere cu Consiliul Judeţean Bacău, dedicat Centenarului, şi rezultatele cercetării laborioase pe aceeaşi temă derulate de prof.univ. Ion Solcanu, a cărui prezenţă la dezvelierea monumentului „România Biruitoare” a fost pusă în valoare în mod superior.
În cursul anului 2018, Asociaţia „Unlimited Connections” a editat volumul “România 100 – Băcăuani în Marele Război şi la Marea Unire”, cinstind pe băcăuanii care, prin sacrificiul suprem, au făcut posibilă naşterea României Întregite. Dintre miile de eroi pe care Bacăul i-a dat ţării, s-a făcut remarcat Mihail Văgăonescu, care a luptat cu neştirbit curaj în prima linie la Mărăşti, fiind grav rănit, devenit apoi prefect, deputat şi primar al Bacăului, pe care l-a iubit atât de mult.
În acelaşi timp, la Iaşi au apărut două lucrări ştiinţifice remarcabile dedicate Centenarului, al căror autor este profesorul universitar dr. Ion Solcanu:
“Operațiile şi istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru Întregirea «Neamului Românesc» 1916 – 1919” şi “Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentului 9 Vânători”.
Între ofiţerii acestui regiment, a luptat şi a murit eroic la Mărăşeşti locotenetul Văgăonescu Constantin, fratele lui Mihail Văgăonescu.
Prin donaţiile de carte ale Asociaţiei “Unlimited Connections” din Bacău şi prin acelea făcute de dl prof. univ. Ion Solcanu, cei doi fraţi eroi ai familiei Văgăonescu se vor întoarce acasă, în comuna Chiojdeanca din judeţul Prahova.
